miercuri, 4 iulie 2018

Scepticismul in raport cu relatiile interumane



              Nimic nu poate inlocui nevoia de afect (nu mai pot pronunta cuvantul originar nici in batjocura), in viziunea mea inseamna: comuniune, comunicare si sprijin reciproc - un soi de Sfanta Treime rationala. Indivizii nu se mai asculta unii pe ceilalti, ci mimeaza o falsa atentie indreptata spre exterior, confirma sau infirma intr-un gest reflex ce indica manifestari autiste mai mult sau mai putin evidente. Fiecare "stie el mai bine"; nu-i trece prin cap posibilitatea inselaciunii, posibilitatea ca certitudinile lui sa fie gresite partial sau in totalitate - imbunatatirea gandirii i se pare nepractica si filosofica, nicidecum imperioasa. Hranindu-si doar placerile fiziologice se simte nedreptatit, asteptarile sunt mari doar de la celalalt, mintea lui nu a fost alimentata decat cu laturi pe care pana si porcii le refuza, trogloditul nu. Nici in partea dorsala nu ma sterg cu intreaga cunoastere a omenirii. Exista o poluare fonica inefabila... de fapt, acesta e omul. Aceasta este omenirea si viitorul ei implacabil: surzi care tipa si receptori autisti. Poti comunica real si tacand, dar la nivelul acesta au ajuns doar cei care si-au setat alarma ceasului pentru rasarit, caci lumea a devenit nocturna. Nu poti eluda mirobolanta i****e cum nu poti eluda moartea... o fi bine, o fi rau?

luni, 11 iunie 2018

Elogiul scepticismului



         Ideologiile divizeaza. Nu exista toleranta decat in lipsa covingerilor, ciumatii pamantului se avanta in halucinatii idealiste sau materialiste. Mai presus de programarea biologica si de ratiune troneaza indoiala. Istoria, stagnarea, va pica usor dar sigur; unii se vor stinge, ceilalti se vor inalta dincolo de neplaceri. Preambulul iluminist si-a incheiat activitatea cu succes. Intaiul progres al umanitatii este in desfasurare; ipocrizia, irationalul certudinilor, iluziile si restul zarzavaturilor se topesc la nivel individual si colectiv. Omul inceteaza sa mai traiasca atunci cand inceteaza sa mai gandeasca - inceteaza sa mai gandeasca cand accepta nu stiu ce ideologie. Dascali, propovaduitori, detinatori ai "adevarului"... ii observ cu cata inversunare isi apara convingerile, nu-i intereseaza de ceilalti... doar isi apara confortul... imperiul egoismul apune, sarlatania este la amurg.

sâmbătă, 19 mai 2018

Einstein, Bohr, Heisenberg si Schrodinger



O alta perspectiva

        Einstein: la nivel micro, exista legi prestabilite, clare, aidoma nivelului macro. Nota bene: aceasta idee nu este acceptata.


Supozitie: codificarea realului/concretului.

        Exista ordine prestabilita, mai mult de atat, ea nu se schimba, mai curand as zice ca se intrerupe pe durata observarii dupa care isi continua cursul in momentul incetarii deslusirii. Principiul incertidunii este pauza ordinii prestabilite.


Etapa intai, etapa Einstein: "Dumnezeu nu joaca zaruri."
Etapa doi, "interventia" lui Bohr care intrerupe etapa intai prin observare generand o noua realitate. Revizuire: Negarea etapei intai posibila pista falsa.
Critica: Principiul incertidunii nu este modul de functionare propriu-zis, ci intreruperea de la legea fundamentala pe perioada observarii; deci se genereaza o noua lege/ordine/principiu temporar. In sprijinul acestei teorii imi vine in ajutor chiar Bohr (observarea creeaza realitate). Adevar variabil: ori de cate ori identifici principiul se va genera o noua lege (temporara in cazul de fata). E ca o hidra, multiplicare prin decapitare (deocamdata). Cu alte cuvinte, exista o stare definita si inainte de observare (desfiintarea Experimentului Copenhaga); cat despre pisica lui Schrodinger: ori e vie, ori e moarta, observarea (deci legea temporara) e perdeaua de fum care da nastere posibilitatii iluzorii de a fi in ambele stari.

     E greu de elaborat un mecanism aprioric care sa se integreze in  cunoasterea actuala, totusi, alta varianta nu vad; se agita instrumentul de ici colo in speranta ca pacientul aflat in moarte clinica isi va reveni. Sunt de acord cu afirmatia lui S. Hawking conform careia  filosofia a ramas in urma, da, dar odata cu ea a ramas si stiinta.

luni, 14 mai 2018

Asimetria Big Bang



Universul ca un balon

Materia si antimateria sunt fatetele  unei singure monede, ele comunica indiferent de distanta dintre ele.

Ipoteza

          Comunicarea se face cata vreme sunt integrate in densitatea care a trasat granita universului, a balonului aflat in proces de dilatare. Posibil ca post marea explozie, o parte din antimaterie sa fi fost impinsa dincolo de limita universului, astfel, materia corespunzatoare antimateriei expulzate dincolo de granita sa fi ramas fara perechea necesara anularii. Deductie: Energia si impulsul transmis de foton pentru antimaterie este acelasi ca in cazult materiei cu diferenta ca antimateria a reactionat diferit facand posibila divizarea celor doua parti ale aceleeasi monede. Evident, excluzand primele secunde post marea explozie, divizarea naturala este imposibila prin prisma lipsei temperaturii necesare; posibilitate ca viteza lumii sa oscileze la variatii mari de temperatura. Antimateria reactioneaza diferit de materie, intr-un mod  mai sensibil, energia si impulsul fotonului permitand ruperea legaturii. Deci, la inceputul timpuriu, viteza luminii a fost mai mare decat constanta actuala, ulterior urmand stabilizarea-n spatiu-timp datorita racirii. Fotonul nu poate fi particula fundamentala cata vreme  a variat in propagare sub influenta altei forte.

Concluzie

          Unda/particula a avut 300.000 km/s + X valoare, antimateria mai sensibila decat materia la aceeasi energie si impuls i-a fost imprimata un moment cinetic mai mare trimitand-o in afara limitei cosmologice - astfel a ramas mai multa materie in univers prin comparatie cu infima cantitate de antimaterie.

miercuri, 2 mai 2018

Psihanaliza, ipohondria bolii venerice

       Psihanaliza transforma majoritatea normalitatilor in patologii. Calitatile au devenit defecte, lumea se trateaza de boli pe care nu le are. Firescului i se atribuie caracter negativ. Aidoma numeroaselor concepte religioase si nu numai, psihanaliza, propune sistem de conduita morala (vesnicul extremism bine/rau) in contradictie evidenta cu natura umana; se urmareste aplatizarea, uniformizarea , toti trebuie sa atinga conduita comportamentului "corect", se doreste depersonalizarea individului. Platim scump pentru dezvoltarea limbajului articulat, prea putini sunt constienti de subiectivismul propriu, prea multi acorda vederii inguste insusire absoluta. Nu mai exista nuante, exista arhetipuri, sabloane, tipare, s-au creat solutii la probleme inexistente, lumea e in delir, lumea aclama la unison, oxiurul incepe sa propuna: "Sa purcedem toti, bezmetici, catre asocieri pentru confirmari, toti ca unul... veniti de luati noi dogme imbracate intr-un alt palton, avem solutii, teorii superioare, adevarate, practicabile, absolute, elaborate, corecte, infailibile, irefutabile etc."

    In prima faza am sters postarea, constient de faptul ca psihOLOGia ii face pe indivizi sa intre in conflict cu ei insisi. Ulterior am avut o remuscare, caci scepticismul nu-ti permite sa fii intr-o tabara (progres sau distrugere), ci in amandoua - echilibrul dualitatii; am indoieli si in ceea ce priveste mizantropia. Mictionez, defechez si ejaculez pe clasificarile lor ca sa-mi satisfac pulsiunile libidinale, ma dezic de orice apartenenta la grup (tipologii), sunt in tabara mea formata din mine. Eu, da, eu, nu ma asez inapoi pe scaun constient ca teoria mea va deranja hoarda.

joi, 14 decembrie 2017

Mizantropia luciditatii


Pendularea de la etic la non-etic

         Cat de dulce este delirul acestei lumi: Paharnic, adu-mi botoiul cu iluzii, ala mare, cel mai mare, fa-ma sa ma simt viu, fa-ma sa ma simt om, ameteste-mi sinapsele. Nu da timpul inapoi, nu stiu unde am gresit, nu stiu cand am gresit, nu stiu daca am gresit, lasa-l sa curga;totul e incert, totul e fascinant. Adu-mi in prim plan fricile, lasa-le sa ma devoreze, lasa-ma sa ma simt viu, faciliteaza-mi contactul cu viata, anihileaza-mi mentalul macar pentru cateva clipe, ucide defunctul din mine, imbata-ma cu absurditati, nu te zgarci. Binecuvantati sunt cei care se pot minti, spune-mi secretul, care este metodologia de implementare? Scapa-ma de handicap, lumineaza-ma cu alchimia slugarniciei, minte-ma pentru un ceas, nu pot tolera mai mult.

          Ma trezesc urland: Paharniccc... ce-i pisoarca asta, n-are efect, ai turnat apa-n vin? tu-ti grijania ma-tii! Blestem scepticismul, ii iau in colimator si pe paharnicii care au indraznit sa propuna ceva, orice.Imi reamintesc handicapul luciditatii, ma complexeaza capacitatea lor de contopire cu proiectiile. Complexul se transforma in aversiune fata de propria-mi persoana. Neputinta voastra de a creea veridicul tuturor m-a exilat din viata - sursa mizantropiei. Cred in viitorul omenirii, cred in ligatura trompelor uterine si-n vasectomie. Anulez in mine tot ce vad la ceilalti. Ohhh... timpul,  pledoaria consecventei - exercitiu de verificare. De ce vad doar ororile?



                                                                                                                                 


luni, 8 mai 2017

Despartirea de cunoastere

Nadejdea taberelor

Credulul confirma adevarul prin subiectivism, savantul se pacaleste cu progresul si iminenta adevarului; speranta gireaza proiectia, ambii poseda o intoleranta crescuta pentru incertitudinea existentei. Speranta ce-i uneste este modul de protectie, ambele tabere au gasit metoda prin care sa-si faca existenta suportabila, transforma variabilele in certitudini, dar ce valoare au certitudinile cand termenul de comparatie (adevarul absolut) nu este cunoscut, si tot acesta din urma este/poate fi tot variabil. De la Copernic incoace stiinta se invarte in jurul cozii. Supozitie: adevarul a fost descoperit de n ori, tot de atatea ori si-a schimbat forma. Asa cum odinioara perceptia vizuala considera soarele drept un satelit al Terrei, asa si, savantul, percepe intrumentul de observare ca fiind corect/valabil. Omul nascoceste realitati, dupa care se intreaba de unde vin acestea. Halca de tesut denumita creier este subiectiva, observatorul uman se balaceste in distors generand simulacre, intermedierea facuta de instrumente poate prezenta anumite realitati,dar, receptorul biped nu va reusi deslusirea semnalelor. Neuronii primesc un anumit tip de informatie, deductiile sinapselor jongleaza in singularitatea biologica. Observarea directa sau indirecta (instrumentele si deductiile variabilelor) ramane insignifianta, finita. Niscaiva indivizi din Germania, in acest an, afirma ca au gasit metoda de observare a vidului cuantic fara sa-l influenteze. Pornesc de la premisa reusitei si conchid: Inventia duce la o alta inventie, ecuatia matematica la o alta ecuatie. Omul de stiinta exprima extaziat sub diferite forme zicerea "mult nu mai este, am facut progrese remarcabile". Sunt de acord cu sofismul lor, dar argumentatia mea e alta: mult nu mai este pana la epuizarea tuturor necunoscutelor care vor revela imposibilitatea. Fiecare larva isi alege simulacrul potrivit cu nevoia de confort, de la  misticism pana la astrofizica. Sa pretinzi ca te indrepti spre adevar necunoscandu-l nu reprezinta altceva decat delir rational, aceasta este stiinta in raport cu absolutul, iluzie practica. Ambele tabere propun speranta, atrocitatea la superlativ, oroarea de care dau dovada defineste intoleranta; propun polemica jumatatilor de masura prin aversiune, isi apara confortul cu ferocitate,se iau in serios, se agreseaza reciproc incercand sa-si impuna adevarul lor infim infirm -de fapt sunt doua tarabe pe care se vand surogate-. Comportamentul si inflexiunile lor vocale sunt ilare, fiecare are impresia ca subiectivismul lui este obiectiv, unii se bazeaza pe stiintele exacte, ceilalti pe halucinatii, sunt ridicoli, niciunul nu detine adevarul absolut, nimeni nu propune tacerea. Tacerea: singurul progres desavarsit.

P.S. Propun tacerea, triumful omului asupra plasmuirilor.