tag:blogger.com,1999:blog-29212077614421913132024-03-19T11:28:16.040-07:00Vintea Alexandru Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comBlogger24125tag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-89134785229072131552020-08-13T11:14:00.002-07:002020-08-14T02:58:33.685-07:00Lack of mass/The hypothesis of nothing explainable<p> -All particles have energy and amount of substance 0.</p><p>-The spin exists/manifests itself: 1, 1/2, 2 are fictitious values(temporary) with practical implications, real value of the angular moment is null.</p><p>-Inclusion in an intuitive system</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p>Quantum fields = changing the values in space-time of the same single field, in other words: quantum fields are the properties/effects of the single field - there are no "quantum fields", there are local fluctuations.</p><p><br /></p><p>The unique quantum field can be seen as a mobile perpetuum that creates the bottomless shape/non-existence of mass; all particles/local fluctuations have a value of 0/neutral electric charge, in other words they are empty set. The characteristics of the shape are intrinsic to the mass, 0.</p><p><br /></p><p>In essence, there is only emptiness, the emptiness of the bottomless forms that still outline the micro and macro world. Not only is there a vacuum (100% nothing), there is only a vacuum, the boundary/contour of shapes (particles, according to the old model) are the delimitations made by the laws of the single quantum field - and energy can have value 0 = movement/dynamics/creation from nothing to something with zero value. From nothing to another nothing, a different nothing is created but with the same null value.</p><p>This mobile perpetuum has no energy, but it works. How does it work? Rearranging bottomless shapes in different models/modes/patterns, thus creating the micro & macro world, is the equivalent of forming chemical elements, we can imagine a building as a more complex chemical element, but which has the same structural basis of development/development process: the macro and micro levels are one and the same, or rather ... they are the stages of the same world. How many dimensions this perpetuum mobile have? 4, more, or less? It doesen't matter.</p><p><br /></p><p>The local fluctuation being the ball at the base of the pendulum, the mobile perpetuum has conserved energy 0 which it imprints on particles which in turn have the same energy 0. The movement/dynamics/exchange of energy occurs in the interval 0 between the system and its repercussions: a zero exchange of energy that generates movement (arrangement of bottomless shapes/ particles/local fluctuations)</p><p><br /></p><p>The universe exists and does not exist + exists or does not exist... in a value of 0, nullity encompasses them all.The binary code consists of 0 and 1, 1 being the subjective human perspective/numerous interpretations: How many things can be created from nothing? Probably an infinity.</p><p><br /></p><p>Conclusions:</p><p><br /></p><p>1. The amount of substance in the particles = Matrioska.</p><p>2. How is it possible that all particles have energy 0? They have no energy because it was imprinted on them by the Higgs boson.</p><p>What scientists measure with the help of tools, mathematical deductions and a priori thinking is actually a conservative and null energy exchange, from 0 to 0.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjerP50CyrSppOjVf-5ea24ov3f6W_Fs1A_EoWaAWsEfpcxRtLPhjJtbXsOjkZ8ki0T6vcUGN8_NV6A66oGqpDPZS58PKHTYLcHpNdtlAgNsI5rhgPKn0HZO5rqxQXum-Sok40FIoEKsro/s1350/Untitled123.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="629" data-original-width="1350" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjerP50CyrSppOjVf-5ea24ov3f6W_Fs1A_EoWaAWsEfpcxRtLPhjJtbXsOjkZ8ki0T6vcUGN8_NV6A66oGqpDPZS58PKHTYLcHpNdtlAgNsI5rhgPKn0HZO5rqxQXum-Sok40FIoEKsro/s640/Untitled123.png" width="640" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p></p>Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-46204154044179269442019-01-01T08:49:00.004-08:002020-08-27T17:33:12.903-07:00Inteligenta artificiala<br />
<br />
Scopul generează conștiință (liniaritate si subiectivism). Antipodul: scepticismul. "Interesul primordial"(vezi pagina anterioara) + algoritm aleatoriu (scepticism) = Mia/Anita (umanoid/supraom). Daca interesul principal apartine unei alte caracteristici dominante excluzand aprecierea -exceptiile/minoritatile/anomaliile-, formula de calcul ramane aceeasi. Exemplificare sub o alta forma: interesul/scopul de baza + una sau mai multe perspective contrare/diferite + aruncarea zarurilor. Schimband scopul, se schimba si constiinta, iar algoritmul (zarurile) face scopul-constiinta impredictibil. Paradoxal, doar programarea computerizata poate depasi liniaritatea mintii umane.<br />
<br />
Paradoxul este baza procesului de gandire uman/analiza probabilitatilor pentru o certitudine finala. Transpunere in A.I.:<br />
<br />
In ce moment ar trebui facut saltul intre constiinte?<br />
<br />
In functie de viteza de procesarea a datelor, de preferat sa se intample intr-un timp cat mai scurt, de ordinul miimilor de secunda.<br />
<br />
Programarea de baza (multiplele constiinte) trebuie sa fie insotita si de asimilarea de informatie din mediul exterior pentru o dezvoltare total impredictibila a proceselor de gandire, depasirea constiintelor impuse de la bun inceput.<br />
<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA39vZuDLYeAvRH1mH_kFtgi29rKm0rYZYJToMAM4AGzUQAIX1FKhyEjoXqDRuhDqaBzOehOiJD4x4h2LxJwewsFzp9op2YBwwhwQKFVY1JqCPVtYv0QPHQ2U0V4X8YQsIHm5-6ctAYQs/s1600/Untitled.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="629" data-original-width="1350" height="149" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA39vZuDLYeAvRH1mH_kFtgi29rKm0rYZYJToMAM4AGzUQAIX1FKhyEjoXqDRuhDqaBzOehOiJD4x4h2LxJwewsFzp9op2YBwwhwQKFVY1JqCPVtYv0QPHQ2U0V4X8YQsIHm5-6ctAYQs/s320/Untitled.png" width="320" /></a></div><div><br /></div></div>
Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-74659646324056145912018-08-10T09:29:00.001-07:002018-12-20T22:38:23.504-08:00Absolutul fiinteiAmorul propriu total prin disociere<br />
<br />
N-am darul de a ma exalta de doua ori pentru acelasi lucru, ii privesc pe ceilalti cu ochi rai, entuziasmul lor pentru repetitivitatea momentelor ma irita din pricina neputintei mele. A picat si ultimul bastion himeric, cunoasterea. Ce am cautat? O miciuna viabila. Invinovatesc predecesorii pentru incapacitatea lor de a creea un fals credibil, ofertele lor contureaza polologhia neghiobilor, utilitatea si implementarea lor este strict destinata tontilor; aici se observa cel mai bine debilitatea mentala a fiintei umane, aceasta nu poate fabrica verosimilul tuturor, plauzibilul la care oricine ar putea adera fara oprelisti. Ma irita inflexiunile vocale si siguranta acestor grajdari, mutenia lor ar contribui la primul pas spre progres, ei nu vin cu solutii, ci cu stagnare deliranta. In materie de sugestii, majoritatea spurca secretul vietii.Chitesenta vietii consta in iubirea de sine cu masura, masura face diferenta dintre patologie si naturalete. Tot zbuciumul deriva din incompatibilitatea pentru propria persoana, sanctuarul amorului propriu ridiculeaza literele puse anapoda: extaz/depresiune, bine/rau, tristete/bucurie etc. In toata cunoasterea ilustrata prin cuvinte se inoculeaza afectul indreptat spre diverse obiecte(om,duh, obiect sau obiective) ca fiind solutia optima, nimic mai fals. Ce-i drept, pana la punctul terminus al cunoasterii, nu poti accede decat printr-o imbinare dintre empiric si aprioric, logica si pragmatismul jucand rolul esential. Dezavantajele cadrului idilic sunt create artificial de x sau y, indivizii a caror raportare nu tine cont de absolut, pigmei iresponsabili si ignoranti, limitati ai subiectivismului.Cand poti discerne dintre iubirea proprie si iluzia acesteia? Simplu, in momente de rascruce, dar si-n perioade de plictis. Pana-n prezent s-a lucrat cu jumatati de masura, cu mici exceptii; nu am sa dau exemple deoarece acei putini indivizi aveau la baza amorului propriu convingeri starnite de stimuli exterior descrisi mai sus in paranteza.Punctul declansator sta intr-o simpla intrebare: Cine sunt? R: Propriul meu obiect de studiu. Trebuie implementata o disociere ireversibila dintre ratiune si obiect (eu si/sau ceilalti). Diferenta dintre sublimul spiritual si cel rational consta in stare si durata, inaltarea spirituala este efemera bazata pe naluci, cea rationala este viabila cu o lacuna benefica in defavoarea starilor afective. In fata amorului propriu, nevoia nu schiteaza portretul, ci caricatura nevoii pe buna dreptate; unica solutie trainica si constructiva, propice, prielnica, optima etc. Intrebarea este intotdeauna infinit mai importanta decat raspunsurile plauzibile. Orice conexiuna logica starnitoare de emotie este una falsa, aceasta refuleaza incapacitatea individului de a se disocia de propria persoana ramanand doar o conexiune logica subiectiva; starea emotionala nu reprezinta altceva decat partinire.<br />
<br />
Reconcilierea prin abdicare<br />
<br />
Cunoasterea este finita, intelegerea acestui fapt,deci a ultimei iluzii, duce la drama totala sesizabila doar la nivel mental. Dupa epuizarea tuturor simulacrelor apatia intervine fara ezitare, pragul limita al caznei lipsita de simtire, o durere ce nu poate fi localizata in stari emotioanele ci in lipsa acestora. Sufar pentru ca nu pot sa sufar, aceasta reprezinta suferinta rationala in chip total, deci in chip lucid, o contradictie in termeni; supliciul real inexistent, liantul dintre iluzia fiintarii si fantasmagoria cunoasterii, simbioza omului cu neantul, unica reconciliere veridica. Crezi sau suferi cautand, ambele concepte amagitoare usureaza viata individului determinandu-i existenta drept palpabila prin senzatie, privarea de convingere sau de cazna ce survine in punctul terminus al asa-zisei cunoasteri echivaleaza cu abdicarea din propria-ti viata. Un lucru nu este usor, sa prevezi intentiile fatalitatii.Pentru ca absolutul nu s-a ivit nici in ultima treapta a cunoasterii dubiile persista, deci fatalitatea ramane in picioare cel putin teoretic. Viata nu are rost, dar are farmec. Fascinatia fatidica germinata din invariabila indoiala vine in ajutorul luciditatii totale contopita cu visarea.<br />
<br />
A mizantropiei reverie utopica<br />
<br />
M-am trezit singur pe Pamant, am privit moartea pe viu, unicul sublim impartial, fara exceptii... fara zgomot.Pamfletari, aghiotanti, acoliti, omologi, predicatori, profeti, partinitori, diletanti, cunoscatori, eminente, somitati,disidenti, bezmetici doritori, doctrinari, elitisti, plicticosi, pramatii ... toti, toti umanoizii programati biologic, toata risipa de energie cosmica s-a disipat subit. Au disparut afara de mine, m-a parasit nefericirea cronica, s-a facut pe jumatate dreptate... eu, ultimul, o voi intregi. V-am privit sterilitatea si directiile insipide, v-am privit nebunia traumelor si dorintelor secatuite de continut. Linistea mormantala este insasi absolutul, nicio larva care sa-si dea importanta, nicio inflexiune vocala... liniste si pace, luciditate si neant, tihna profunda fara superficialitati bipede, superb neconditionat; nimic nu este mai scabros decat maimuta cvasi-epilata care nu priveste contextual, viata ei este importanta, are locuri unde trebuie sa ajunga, pierduta in detalii ma face sa ma pierd in reverii, nimicurile ei sunt ca picatura chinezeasca. M-am indragosit de lipsa lor, n-am crezut ca pot iubi.Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-92158031312716697002018-07-04T13:17:00.000-07:002018-07-10T16:03:27.602-07:00Scepticismul in raport cu relatiile interumane<br />
<br />
Nimic nu poate inlocui nevoia de afect (nu mai pot pronunta cuvantul originar nici in batjocura), in viziunea mea inseamna: comuniune, comunicare si sprijin reciproc - un soi de Sfanta Treime rationala. Indivizii nu se mai asculta unii pe ceilalti, ci mimeaza o falsa atentie indreptata spre exterior, confirma sau infirma intr-un gest reflex ce indica manifestari autiste mai mult sau mai putin evidente. Fiecare "stie el mai bine"; nu-i trece prin cap posibilitatea inselaciunii, posibilitatea ca certitudinile lui sa fie gresite partial sau in totalitate - imbunatatirea gandirii i se pare nepractica si filosofica, nicidecum imperioasa. Hranindu-si doar placerile fiziologice se simte nedreptatit, asteptarile sunt mari doar de la celalalt, mintea lui nu a fost alimentata decat cu laturi pe care pana si porcii le refuza, trogloditul nu. Nici in partea dorsala nu ma sterg cu intreaga cunoastere a omenirii. Exista o poluare fonica inefabila... de fapt, acesta e omul. Aceasta este omenirea si viitorul ei implacabil: surzi care tipa si receptori autisti. Poti comunica real si tacand, dar la nivelul acesta au ajuns doar cei care si-au setat alarma ceasului pentru rasarit, caci lumea a devenit nocturna. Nu poti eluda mirobolanta i****e cum nu poti eluda moartea... o fi bine, o fi rau?Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-45780071164737482292018-06-11T01:55:00.002-07:002020-07-05T23:16:22.015-07:00Elogiul scepticismului<br />
<br />
Ideologiile divizeaza. Nu exista toleranta decat in lipsa covingerilor, ciumatii pamantului se avanta in halucinatii idealiste sau materialiste. Mai presus de programarea biologica si de ratiune troneaza indoiala. Istoria, stagnarea, va pica usor dar sigur; unii se vor stinge, ceilalti se vor inalta dincolo de neplaceri. Preambulul iluminist si-a incheiat activitatea cu succes. Intaiul progres al umanitatii este in desfasurare; ipocrizia, irationalul certudinilor, iluziile si restul zarzavaturilor se topesc la nivel individual si colectiv. Omul inceteaza sa mai traiasca atunci cand inceteaza sa mai gandeasca - inceteaza sa mai gandeasca cand accepta nu stiu ce ideologie. Dascali, propovaduitori, detinatori ai "adevarului"... ii observ cu cata inversunare isi apara convingerile, nu-i intereseaza de ceilalti... doar isi apara confortul... imperiul egoismului apune, sarlatania este la amurg.Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-81774193439661346012018-05-19T08:58:00.000-07:002018-05-20T08:43:51.865-07:00Einstein, Bohr, Heisenberg si Schrodinger<br />
<br />
O alta perspectiva<br />
<br />
Einstein: la nivel micro, exista legi prestabilite, clare, aidoma nivelului macro. Nota bene: aceasta idee nu este acceptata.<br />
<br />
<br />
Supozitie: codificarea realului/concretului.<br />
<br />
Exista ordine prestabilita, mai mult de atat, ea nu se schimba, mai curand as zice ca se intrerupe pe durata observarii dupa care isi continua cursul in momentul incetarii deslusirii. Principiul incertidunii este pauza ordinii prestabilite.<br />
<br />
<br />
Etapa intai, etapa Einstein: "Dumnezeu nu joaca zaruri."<br />
Etapa doi, "interventia" lui Bohr care intrerupe etapa intai prin observare generand o noua realitate. Revizuire: Negarea etapei intai posibila pista falsa.<br />
Critica: Principiul incertidunii nu este modul de functionare propriu-zis, ci intreruperea de la legea fundamentala pe perioada observarii; deci se genereaza o noua lege/ordine/principiu temporar. In sprijinul acestei teorii imi vine in ajutor chiar Bohr (observarea creeaza realitate). Adevar variabil: ori de cate ori identifici principiul se va genera o noua lege (temporara in cazul de fata). E ca o hidra, multiplicare prin decapitare (deocamdata). Cu alte cuvinte, exista o stare definita si inainte de observare (desfiintarea Experimentului Copenhaga); cat despre pisica lui Schrodinger: ori e vie, ori e moarta, observarea (deci legea temporara) e perdeaua de fum care da nastere posibilitatii iluzorii de a fi in ambele stari.<br />
<br />
E greu de elaborat un mecanism aprioric care sa se integreze in cunoasterea actuala, totusi, alta varianta nu vad; se agita instrumentul de ici colo in speranta ca pacientul aflat in moarte clinica isi va reveni. Sunt de acord cu afirmatia lui S. Hawking conform careia filosofia a ramas in urma, da, dar odata cu ea a ramas si stiinta.Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-66924126157727627862018-05-14T23:15:00.000-07:002018-05-16T11:40:58.035-07:00Asimetria Big Bang<br />
<br />
Universul ca un balon<br />
<br />
Materia si antimateria sunt fatetele unei singure monede, ele comunica indiferent de distanta dintre ele.<br />
<br />
Ipoteza<br />
<br />
Comunicarea se face cata vreme sunt integrate in densitatea care a trasat granita universului, a balonului aflat in proces de dilatare. Posibil ca post marea explozie, o parte din antimaterie sa fi fost impinsa dincolo de limita universului, astfel, materia corespunzatoare antimateriei expulzate dincolo de granita sa fi ramas fara perechea necesara anularii. Deductie: Energia si impulsul transmis de foton pentru antimaterie este acelasi ca in cazult materiei cu diferenta ca antimateria a reactionat diferit facand posibila divizarea celor doua parti ale aceleeasi monede. Evident, excluzand primele secunde post marea explozie, divizarea naturala este imposibila prin prisma lipsei temperaturii necesare; posibilitate ca viteza lumii sa oscileze la variatii mari de temperatura. Antimateria reactioneaza diferit de materie, intr-un mod mai sensibil, energia si impulsul fotonului permitand ruperea legaturii. Deci, la inceputul timpuriu, viteza luminii a fost mai mare decat constanta actuala, ulterior urmand stabilizarea-n spatiu-timp datorita racirii. Fotonul nu poate fi particula fundamentala cata vreme a variat in propagare sub influenta altei forte.<br />
<br />
Concluzie<br />
<br />
Unda/particula a avut 300.000 km/s + X valoare, antimateria mai sensibila decat materia la aceeasi energie si impuls i-a fost imprimata un moment cinetic mai mare trimitand-o in afara limitei cosmologice - astfel a ramas mai multa materie in univers prin comparatie cu infima cantitate de antimaterie.Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-39510537285659400262018-05-02T08:55:00.003-07:002018-12-28T14:23:38.554-08:00Psihanaliza, ipohondria bolii venerice Psihanaliza transforma majoritatea normalitatilor in patologii. Calitatile au
devenit defecte, lumea se trateaza de boli pe care nu le are. Firescului i se
atribuie caracter negativ. Aidoma numeroaselor concepte religioase si nu numai,
psihanaliza, propune sistem de conduita morala (vesnicul extremism bine/rau) in
contradictie evidenta cu natura umana; se urmareste aplatizarea, uniformizarea ,
toti trebuie sa atinga conduita comportamentului "corect", se doreste
depersonalizarea individului. Platim scump pentru dezvoltarea limbajului
articulat, prea putini sunt constienti de subiectivismul propriu, prea multi
acorda vederii inguste insusire absoluta. Nu mai exista nuante, exista
arhetipuri, sabloane, tipare, s-au creat solutii la probleme inexistente, lumea
e in delir, lumea aclama la unison, oxiurul incepe sa propuna: "Sa purcedem
toti, bezmetici, catre asocieri pentru confirmari, toti ca unul... veniti de
luati noi dogme imbracate intr-un alt palton, avem solutii, teorii superioare,
adevarate, practicabile, absolute, elaborate, corecte, infailibile, irefutabile
etc."<br />
<br />
In prima faza am sters postarea, constient de faptul ca psihOLOGia ii face pe indivizi sa intre in conflict cu ei insisi. Ulterior am avut o remuscare, caci scepticismul nu-ti permite sa fii intr-o tabara (progres sau distrugere), ci in amandoua - echilibrul dualitatii; am indoieli si in ceea ce priveste mizantropia. Mictionez, defechez si ejaculez pe clasificarile lor ca sa-mi satisfac pulsiunile libidinale, ma dezic
de orice apartenenta la grup (tipologii), sunt in tabara mea formata din mine. Eu, da, eu, nu ma asez inapoi pe scaun constient ca teoria mea va deranja hoarda.Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-21545537163127117462017-12-14T10:24:00.001-08:002018-11-22T00:02:27.432-08:00Mizantropia luciditatii<br />
Pendularea de la etic la non-etic<br />
<br />
Cat de dulce este delirul acestei lumi: Paharnic, adu-mi butoiul cu iluzii, ala mare, cel mai mare, fa-ma sa ma simt viu, fa-ma sa ma simt om, ameteste-mi sinapsele. Nu da timpul inapoi, nu stiu unde am gresit, nu stiu cand am gresit, nu stiu daca am gresit, lasa-l sa curga;totul e incert, totul e fascinant. Adu-mi in prim plan fricile, lasa-le sa ma devoreze, lasa-ma sa ma simt viu, faciliteaza-mi contactul cu viata, anihileaza-mi mentalul macar pentru cateva clipe, ucide defunctul din mine, imbata-ma cu absurditati, nu te zgarci. Binecuvantati sunt cei care se pot minti, spune-mi secretul, care este metodologia de implementare? Scapa-ma de handicap, lumineaza-ma cu alchimia slugarniciei, minte-ma pentru un ceas, nu pot tolera mai mult.<br />
<br />
Ma trezesc urland: Paharniccc... ce-i pisoarca asta, n-are efect, ai turnat apa-n vin? tu-ti grijania ma-tii! Blestem scepticismul, ii iau in colimator si pe paharnicii care au indraznit sa propuna ceva, orice.Imi reamintesc handicapul luciditatii, ma complexeaza capacitatea lor de contopire cu proiectiile. Complexul se transforma in aversiune fata de propria-mi persoana. Neputinta voastra de a creea veridicul tuturor m-a exilat din viata - sursa mizantropiei. Cred in viitorul omenirii, cred in ligatura trompelor uterine si-n vasectomie. Anulez in mine tot ce vad la ceilalti. Ohhh... timpul, pledoaria consecventei - exercitiu de verificare.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-47926328084926529572017-05-08T02:12:00.000-07:002018-12-28T02:34:33.641-08:00Despartirea de cunoastereNadejdea taberelor<br />
<br />
Credulul confirma adevarul prin subiectivism, savantul se pacaleste cu progresul si iminenta adevarului; speranta gireaza proiectia, ambii poseda o intoleranta crescuta pentru incertitudinea existentei. Speranta ce-i uneste este modul de protectie, ambele tabere au gasit metoda prin care sa-si faca existenta suportabila, transforma variabilele in certitudini, dar ce valoare au certitudinile cand termenul de comparatie (adevarul absolut) nu este cunoscut, si tot acesta din urma este/poate fi tot variabil. De la Boltzmann incoace stiinta se invarte in jurul cozii. Supozitie: adevarul a fost descoperit de n ori, tot de atatea ori si-a schimbat forma. Asa cum odinioara perceptia vizuala considera soarele drept un satelit al Terrei, asa si, savantul, percepe intrumentul de observare ca fiind corect/valabil. Omul nascoceste realitati, dupa care se intreaba de unde vin acestea. Halca de tesut denumita creier este subiectiva, observatorul uman se balaceste in distors generand simulacre, intermedierea facuta de instrumente poate prezenta anumite realitati,dar, receptorul biped nu va reusi deslusirea semnalelor. Neuronii primesc un anumit tip de informatie, deductiile sinapselor jongleaza in singularitatea biologica. Observarea directa sau indirecta (instrumentele si deductiile variabilelor) ramane insignifianta, finita. Niscaiva indivizi din Germania, in acest an, afirma ca au gasit metoda de observare a vidului cuantic fara sa-l influenteze. Pornesc de la premisa reusitei si conchid: Inventia duce la o alta inventie, ecuatia matematica la o alta ecuatie. Omul de stiinta exprima extaziat sub diferite forme zicerea "mult nu mai este, am facut progrese remarcabile". Sunt de acord cu sofismul lor, dar argumentatia mea e alta: mult nu mai este pana la epuizarea tuturor necunoscutelor care vor revela imposibilitatea. Fiecare larva isi alege simulacrul potrivit cu nevoia de confort, de la misticism pana la astrofizica. Sa pretinzi ca te indrepti spre adevar necunoscandu-l nu reprezinta altceva decat delir rational, aceasta este stiinta in raport cu absolutul, iluzie practica. Ambele tabere propun speranta, atrocitatea la superlativ, oroarea de care dau dovada defineste intoleranta; propun polemica jumatatilor de masura prin aversiune, isi apara confortul cu ferocitate,se iau in serios, se agreseaza reciproc incercand sa-si impuna adevarul lor infim infirm -de fapt sunt doua tarabe pe care se vand surogate-. Comportamentul si inflexiunile lor vocale sunt ilare, fiecare are impresia ca subiectivismul lui este obiectiv, unii se bazeaza pe stiintele exacte, ceilalti pe halucinatii, sunt ridicoli, niciunul nu detine adevarul absolut, nimeni nu propune tacerea. Tacerea: singurul progres desavarsit.<br />
<br />
P.S. Propun tacerea, triumful omului asupra plasmuirilor.<br />
<br />Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-89906070135887186702016-11-07T00:19:00.001-08:002018-03-29T19:43:26.275-07:00Imuabila istorie Fie ca ne raportam la un zeu probabil sau la relatiile interumane nerozia amplifica nevoia de afect si de apreciere. Indivizii a caror principala trasatura tine de planul emotional trebuie incadrati in regnul animal, lor li se imputa nefastul istoriei, au contribuit direct si decisiv la tirania perena... dresori si necugetatoare cuvantatoare. Din rational poti trece in irational pentru o parere obiectiva in urma experimentarii cu ajutorul factorilor externi (muzici,licori,dame,entitati), viceversa este imposibil. Lumea se imparte intre argati si stapani, trasatura dominanta a slugii este irationalul. Ii inteleg pe tirani (de la Iisus pana la Caligula), tot ce se poate face cu naivul tine de servilism si manipulare, natura obedienta il condamna si totodata il multumeste. Sluga nu se poate metamorfoza in stapan nici daca este persuadata din fasa. Desfatarea lacheului se trage din slujire, nevoia lui esentiala este serviciul in scopul unei convingeri, unui alt individ si/sau unei entitati . Dezrobirea sclavilor parvine firescului lezandu-l pe supus; tortura pe care nu o poate indura, rapirea fericirii. Daca ii doresti binele nerodului asuprirea este obligatorie. Viitorul va fi precum istoria si acordul ei tacit dintre slugi dominate de biochimic si stapani rationali constienti de placerea ambelor tabere. Omenirea a fost, este, si va ramane in stagnare. Disidenta nu reprezinta altceva decat esecul prin care se incearca introducerea anormalului in normal.Sa le spulberi oamenilor iluziile denota desavarsirea in mizantropie.<br />
<br />
<br />
<br />Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-56868753552076401522016-08-23T00:57:00.000-07:002018-05-22T00:53:22.373-07:00Interesul primordialHormon/Emotie + Ratiune<br />
Punct de intersectie / Posibila cheie pentru inteligenta artificiala. Algoritmul poate fi elaborat pe baza trasaturilor de personalitate, cele 4 dihotomii.<br />
<br />
Aprecierea: numitorul comun, interesul din spatele oricarui gest, motorul manifestarilor; exceptie aparenta o face cinicul.<br />
<br />
Cum ia nastere imboldul principal?<br />
<br />
Mai cumplita decat solitudinea este singuratatea ideilor. Intoleranta individului pentru unicitate il obliga la formarea grupului, asocierea dand nastere confirmarii ce joaca rolul aprecierii indirecte. Ce se afla in fundalul dorintei pentru minciuna? Interesul pentru apreciere. Viata procreeaza un fals sens al existenti tocmai pentru ca nu exista solitudinea absoluta (fizic+ideologic). Un singur vietuitor pe Pamant ar fi intr-adevar apaticul practicant, s-ar inhiba orice pornire din cauza/datorita lipsei de reactie din partea celuilalt, interesul pentru apreciere fiind motivatia principala ce-l imbie pe individ la manifestare, restul ramand tertipuri. Pana la apreciere individul are nevoie de acceptarea celorlalti, asta-l face sa adere la un anumit tip de propaganda, se renunta la consecventa proprie, la fundamentul propriu, se leapada de propriile conceptii, individul sociabil este cel care a renuntat la el. Cinicul cauta dezaprobarea in detrimentul aprobarii, nici acesta nu difera in esenta de ceilalti, dezaprobarea fiind confirmarea inversa, confirmarea dezaprobarii, aprecierea prin contestare. Empiric sau aprioric totul are legatura cu dublurile noastre (restul indivizilor).<br />
<br />
De ce ia nastere dorinta pentru apreciere si toate absurditatile ce-i urmeaza?<br />
<br />
Celui caruia nu-i este teama de necunoscut nu va niciodata aghiotant. Frica pentru necunoscut genereaza atasamentul, hormonul fiind o imbinare potrivita-n context, o scuza pertinenta si totodota antidotul temerii. Nefericirea, atasamentul si restul derivatelor sunt precedate de aprehensiunea fata de necunoscut, fundamentul tuturor manifestarilor . Convingerea este simulacrul propice pentru starpirea angoasei rezultate din sumedenia supozitiilor. Mai are relevanta falsul sau adevarul atat timp cat lui X ii este bine? Din acest punct de vedere este legitim si n-ar trebui blamat, atat timp cat nu-si expectoreaza microbii asupra altuia.<br />
<br />
<br />
Avand punctul de start comun in materie de manifestare umana se poate concluziona ca si omul gandeste,actioneaza, instinctiv sau rational liniar asemenea calculatorului, doar cu ramificatii mai complexe aparent imprevizibile. Scopul genereaza constiinta.<br />
<div>
<br /></div>
Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-24657030209367804712016-05-24T02:16:00.001-07:002016-10-18T07:29:59.304-07:00Omul vs. natura sa Dupa mii de zbateri zadarnice realizezi inexistenta liberului arbitru, tot ce-ti mai ramane este asteptarea sfarsitului. Soarta fiecaruia este petleciuita de la rau inceput, schimbarea fiind utopia ce da nastere conflictului idealist, de aici rezultand incompatibilitatea omului cu sinele. Dorinta nu reprezinta altceva decat aspiratia iluzorie intru schimbare, frustrarea mama ce-si are obarsia in resentimentul pana la ultima suflare. Intoleranta de sine a condus individul la idealismul pur teoretic , morala. Este vadit ca tot ce intreprinde omul este in contrast cu natura sa, neputand tolera fiinta individualista nascoceste o virtute de plan secund pozitionand-o in prim plan eludand normalul, daca si-ar fi acceptat firescu' bipedul n-ar mai fi ajuns la conflictul virtutilor. Omul moral este propriul sau dusman, intaiul. Aspiratia catre sublim? o amagire, un esec practic lamentabil ascuns dupa cuvinte si estetica. Ipocrizia umana se reflecta desavarsit in atitudinea individului in fata imoralului excluzandu-se din cauza, accepta obscurul propriu doar indirect, orice urma de adevar il transforma subit intr-un nihilist fara bagare de seama, veleitatile acestuia pentru morala ramanand conceptie speculativa Omul se naste neant tinzand intreaga lui existenta catre morala impracticabila care nu este altceva decat goana de propria goliciune, se precipita sa-si renege natura fara succes; nefericirea primordiala. Schimbarea ar trebui inlocuita cu acceptarea. Imoralul exista doar in contrapondere cu firescul, renegarea fiintei printr-un idealism nascut din negare a nimicniciei, dezavuarea vidului existential, aspira la alchimia neantului dezvoltand paradoxuri etice. Prin intoleranta firii proprii, omul, a pornit la angoasa paradoxurilor sfarsind intr-un conflict implacabil cu el si cu ceilalti, idealism halucinatoriu si anorexic, capabil sa manifeste doar distrugere, acest lucru se evidentiaza perfect in sangele varsat in decursul istoriei prin propovaduitorii moralei. Reconcilierea cu divinitatea sau cu orice alt soi de invatatura "pozitiva" propaga macelul. Nihilismul nu este o solutie, acesta face opozitie cu iluzia zamislind noi simulacre, asa cum inventia a dus la noi inventii in detrimentul vreunei revelatii, asa si, negarea ramane sterila. In decursul veacurilor constiintei i-a fost inoculata prin diverse cai ideea ca omul trebuie sa tinda catre ceva, nimic mai fals, individul este deja ce trebuie sa fie, tot ce trebuie sa faca este sa nu mai orbecaiasca dupa absurditati indepardandu-se de sine. Nihilismul este doar riposta impotriva moralistilor, trebuie tratata cauza si nu blamat efectul, daca nu s-ar fi dat nastere moralei iluzorii nici conflictul general n-ar fi fost de actualitate, ce-i drept, n-ar mai fi existat contrastul, deci ar fi fost totul plictis, poate de aici a plecat tot delirul eticii, sau poate scarbit de privarea caracteristicii insolite X s-a gandit sa fie mai cu mot, cine stie...<br />
Poate unii n-au suportat paradoxul iar ceilalti monotonia, pana si relativitatea este un concept superficial. Nimic nu este absolut, totul e contradictie invariabila, doar adevarul ar putea anihila imuabila contradictie, doar el ar desfiinta definitivul opozitiei.Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-66023394727629313872016-05-04T22:37:00.002-07:002018-01-04T21:35:23.336-08:00Abateri Slugarnica bolnava e mintea omului care are nevoie de divinitate pentru savarsirea binelui. Prin constrangerea fricii de infern si interesul maladiv pentru mantuire ni se devoaleaza providenta disimulata, un pseudo-bine faptuit pentru avantaj, doar ipocrizia umana putea zamisli o astfel de fabulatie, nu e nimic divin in binele propus de crestinism, binele s-a anulat prin prisma interesului. O alta grozavie este direct legata de ajutorul primit de suferind, inca un act de caritate ratat, inca o "binefacere", cand omul ar trebui sa zaca in chinuri pentru a-si insusi invatatura, orice ajutor il opreste din maraton trimitandu-l din nou la start, mana intinsa pentru acesta este o mana moarta. Apatia, un non-combat productiv, caci binele facut are consecinte negative, iar raul asisderea. Cea mai mare defavoare pe care o poti pricinui cuiva este sa-l ajuti, in numele vreunei entitati sau nu, cu interes sau fara. Nu putem empatiza cu ce nu am trait, de aici reiese contrariul ei, individualism, punctul comun fiind interesul pentru suferinta personala, nu pentru a celuilalt. Compasiunea isi are originea in empatie, se subintelege meschinaria cauza efect, ne compatimim pe noi insine arogandu-ne fara drept virtutea inexistenta, mila pentru aproapele nostru; compasiunea echivaleaza cu emfaza. Oamenii vad sublimul divin cand totul este etalonul josniciei umane, vlaguire utopica, rahat dospit, fals si uz de fals, mult prea tematori ca sa accepte natura umana dau navala in tagma lobotomizatilor. Ipocrizia umana se reflecta perfect in toate invataturile ancestrale, totul este uman, nimic divin, privesc asa-zisa cunoastere divina ca pe un relief antropic, nimicitorii naturaletii. Prin crezuri anormale individul isi repudiaza fiinta, incapacitatea de tolerare a propriei naturi, ura abisala mascata de halucinatii. Se va trai in armonie cand omul va intelege ca este individualist si nu va mai privi interesul ca fiind daunos, pana atunci conflictul interior eu vs idealism se va perpetua in exterior facand N victime colaterale. Facand o paralela la dragoste aceasta descrie interesul pentru satisfacerea nevoii de afect, un capriciu egoist, individul cauta satisfacerea persoanei proprii, destinatarul iubirii fiind victima colaterala si viceversa. Dincolo de hormon si alte nevoi interesul ramane fundamentul tuturor manifestarilor omenesti, acesta nefiind intotdeauna pagubos, cat timp interesele coincid oamenii sunt compatibili. Totul se subsumeaza scopului. Indragostitul nu exercita act de caritate, ci de reciprocitate.Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-59675621534820160942016-04-09T02:40:00.000-07:002017-04-26T10:01:57.948-07:00Neajunsul adevaruluiViata sfarseste odata cu interogatia, adevarul revelat rapune. Viata isi risipeste farmecul prin certitudine.<br />
Suntem guvernati de trei planuri: divinitate, convingere de alta natura si adevar improbabil nedescoperit.<br />
O sa fac referire la posibilul adevar ascuns.<br />
<br />
Ma tin in viata intrebarile, nu-mi doresc adevarul chiar daca asta pretind, ce m-as face dupa?<br />
nu mi-ar mai ramane nicio motivatie pentru fiintare, sunt magarul pacalit cu morcovul, constient si satisfacut cu nu stiu-ul etern. Probabil, adevarul dezvaluit ne-ar trimite pe toti in groapa, unii ca mine s-ar nimici din lipsa motivatiei, ceilalti, credulii, ar delira spasmodic invartindu-se in cerc pana la epuizare ca in final sa cada rapusi de perplexitate. Nu cunoastem adevarul pentru ca nimeni nu si l-a dorit cu ardoare, groaza pentru necunoscut ramane caracteristica primordiala, toate celelalte sunt derivate. Despre infailibilul presupus stiu un singur lucru, acesta desfiinteaza instinctul de conservare, necunoasterea lui e insasi viata. Suntem cu totii ignoranti, cel mult semidocti, dar in viata; tristetile sau bucuriile fiind irelevante. Reveriile generate de lipsa adevarului ne leaga de teluric, absolutul fiind moartea insasi. Nu-mi doresc victoria, aceasta inspaimanta, devoalarea adevarului mi-ar abroga scepticismul, amorul propriu s-ar disipa, m-as simti asemea infantului caruia i s-au furat jucariile, as imbratisa splinul fara voia mea, totusi, splinul ofera acces la frivolitate, nu pare defectuos per ansamblu. Imi doresc neadevarul, acesta este adevarul, absenta incontestabilului dezvaluie idealismul. Tot ce sper este ca adevarul sa reziste asalturilor metafizice si stiintifice; renunt la adevar pentru vicisitudinea existentei. Nu este placerea morbida pentru suferinta dragostea suprema pentru scamatoria vietii? amorezat profund de conjunctia <i>dar</i> si de toate ororile ei nu mai accepti nimic in viata ta. De-am sti adevarul am deveni subit trisori, nestiindu-l ne manifestam natural in varietate, necunoasterea lui ne face intr-o oare care masura sinceri. Insuportabila-i existenta fara indoieli, providenta ofera monotonia eterna, dintre rai si iad optez pentru Pamant. De ce sa aspiram doar la bine sau doar la rau? Contradictia este antipodul anostului. Incep sa exclud tot mai mult divinitatea, nu concep ca oriunde te-ai afla dupa moarte nu-ti este ingaduit contrastul, antagonismul, echilibrul. Despotici zei au fost nascociti, viata de apoi un extremism desavarsit. Dumnezeu nu exista ori a fost perceput gresit, nu cred intr-un demiurg care-ti suspenda liberul arbitru prin moarte mergand pe pricipiul cine nu este cu noi este impotriva noastra, un astfel de tiran trebuie anihilat odata cu dogmele lui, o zeitate umanista posibil sa ma fi induplecat. Sansele de a revela adevarul ar creste considerabil daca majoritatea nu ar fi preocupata cu striptease-ul monahal si sarutul francez practicat cu fresca bisericii. Pamantul tolereaza opozitia, aici e lumea perfecta, n-am nevoie de un alt habitat. Aici poti fi oricum, binenteles, cu repercursiunile aferente, asta-i plenitudinea, frumusetea extremelor, mediul propice orisice-ului. Habitatul terestru ne ofera totul, iar noi vrem infimul doctrinelor. Providenta si sublim, contradictie in termeni, succesul ar fi esecul total. Terra ne ofera diversitate, orice alt mediu ne ofera tiranie prin subiectivism. Nu vreau sa fiu intr-un fel, vreau sa fiu in toate felurile; cunoasterea deplina. Omul tanjeste dupa dominatie si acumulare, cum se face ca oricat de mult si-ar satisface cele doua nevoi ramane la fel de nefericit? cheia nefasta rezida intr-un singur cuvant: concesie, la asta se rezuma intreaga existenta. Orice victorie vine cu esecul aferent, orice plus este insotit de un minus, orice lucru dobandit atrage pierderi. Legatura dintre om si divinitate este perfida de asemenea, te inalti daca renunti la tine, te mantuiesti doar prin renegarea eului, traiesti viata eterna aparant buna fara sa fii tu, asta ne dezvaluie faptul ca altcineva vietuieste in binele promis... o prostitutie mascata, pe cale de consecinta toti cei din paradis sunt cocote cu veleitati aristocrate, mi-ar fi placut sa fie sincere si asumate, ipocrizie si-n cer ca si pe pamant, amin? Huleste-te, abandoneaza-te ca sa te iubeasca Domnul, asta in timp ce se uziteaza iubirea pana la voma. Dumnezeu a fost scos la inaintare pentru a ne dezvalui frumosul terestru si perfectiunea acestuia prin dezacorduri. Nu este direct reprezentata voluptatea de zicala "Fii tu"? Fii tu, aici si acum, s-ar putea sa fie unica oportunitate. Infinitatea posibilitatilor exalta spiritul, convingerea il ingroapa. In scepticism e loc pentru toata lumea, acesta nu face discriminari, n-are relevanta cum gandesti, important este ca o faci, nu judeca, nu da sentinte, nu minte, nu indoctrineaza, nu accepta, nu refuza. Viata este asisderea scepticismului, ai totul neinsusindu-ti nimic. Scepticismul defineste relativitatea si viceversa, groaza tiranilor, fanaticilor, extremistilor, servilismului, umilului. Dupa milenii de conflict, tranzitie, naluci inca prezente, niciun presupus adevar, nicio zeitate nu l-a cotropit, a fost este si probabil va dainui vesnic, intangibil, infailibil, viabil, calaul "adevarurilor", cioclul ipocriziei, groparul himerelor. In fata scepticismului zeitatile sunt neputincioase. Ce este liberul arbitru daca nu indoiala? Perfectiunea consta in diversitatea paradoxala.Toleranta existentei actuale pentru diversitate reflecta perfectiunea, celelalte lumi promise devoaleaza unilateralismul. Aici poti fi oricum; chintesenta fiintarii. Nu ma incred in ce vad, aud, simt sau gandesc, doar in antinomie. Ratiunea poate fi la fel de inselatoare ca emotia, este o arta sa o folosesti corespunzator, aceasta capodopera poarta numele de indoiala, cei mai multi au luat-o pe cai gresite din dorinta de a-si insusi certitudinea germinata de scopul goanei de nimicnicie. Adevarul absolut este irefutabil, stiinta nu este cu nimic mai presus de restul (Einstein vs. Newton). Revelarea adevarului ar desfiinta perfectiunea contradictiilor, opozitiilor.<br />
<br />
Omul fara Dumnezeu este un animal rational, spune alienatul.<br />
- Da?! Dar fara ratiune ramane doar animal.<br />
Ratiunea ii este data omului pentru rescrierea subconstientului indoctrinat.<br />
<br />
<br />
<div>
</div>
<br />
<div style="-webkit-text-stroke-width: 0px; color: black; font-family: 'Times New Roman'; font-size: medium; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: normal; margin: 0px; orphans: auto; text-align: start; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 1; word-spacing: 0px;">
P.S. Nu exista libertate in convingere.</div>
Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-78448829948254117062016-02-11T06:22:00.000-08:002016-05-24T03:03:04.302-07:00De ce-ul ultim In cautarea absolutului ceilalti devin neimportanti, contemplezi albul peretilor, nonculoarea favorita smintitilor, in timp ce-ti descoperi neintemeiata existenta, totusi aceasta vietuire fara aspiratie este cea corecta, ea fiind luciditatea desavarsita in absolutul improbabil. Nu stiu nimic, nu posed nimic, dar asta nu ma condamna la patetism, prefer oricand un macac in defavoarea cunoscatorului tulburat de banalitatea sentimentalismelor. Faptul ca nu stiu nu-mi aroga dreptul pentru minciuna, dar nici nu-mi da dreptul sa ma cufund in vacarmul starilor febrile. Nu poti deslusi tainele vanului decat atunci cand intelegi zadarnicia suferintei; nelinistea vacuitatii este la fel de absurda ca si abandonarea ratiunii in aparenta, cea dintai fiind explicabila prin retorica proprie.Periplul se datoreaza in totalitate scopului ce-si are geneza in nu stiu. Constientizarea suferintei inutile duce ulterior la interogatia care pune capat oricarei cautari: De ce-mi trebuie un tel ca sa traiesc? vointa abolita; nu stiu duce la scop, scopul la speranta, speranta la deziluzie si implicit la cazna. De ce-mi trebuie un tel ca sa traiesc ? doar de dragul maimutarelii in masochism ? Durerea excita, nu ne vom debarasa niciodata de placerea maladiva hormonala.<br />
Ca un paradox, omul se naste cu virusul anti-neant (ii putem spune la fel de bine si vointa), scopul ar putea fi exterminarea lui ducand ulterior la desfiintarea telului, o existenta nascuta din nimic al carei benefic antidot sa ne readuca la chintesenta vidului; acceptarea fiind medicatia si totodata scopul care odata indeplinit se volatilizeaza definitiv. Dominatia indoielii te perplexeaza-n de ce-ul chinului, tot ce se afla pare, iar tot ce este verosimil nu prezinta certitudinea fiintarii, de ce sa te maltratezi? pseudo-existenta triumfa prin farsa supliciului. Nu gasesc rationament prin care sa explic utilitatea suferintei in nimicnicie, m-am inglodat in cel mai salutar mod posibil. De ce sa fiu torturat de ireal? un nonsens; este valabil pentru orice vicisitudine. Agentul patologic anti-nimicnicie indoctrineaza prin scopuri si teorii, astfel ajungem incapabili de a trai ceea ce este sau nu este exact asa cum este. Manevrati constant de malaria anti-neant aceasta fecundeaza-n gazda debilitatea mintala ce tinde catre nonsensuri spirituale, materiale, sociale etc. Dam prea multa importanta goliciunii, ne erodam fara finalitate, ne complacem in tampire, cautam absurditati, ne imbuibam cu planuri si strategii halucinatorii, aspiratii improbabile, vointe sterile, orbiti de vedeniile certitudinii dam nastere cautarii idealului inexistent. Omul trebuie sa ramana muritor in defavoarea muribundului cutremurat de indoiala, cand individul nu va mai cauta ceva-ul incredintarii atunci va trai in superioritate fata de primitivul actual.<br />
<br />Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-16959269240845373872016-02-07T23:01:00.004-08:002018-06-11T01:54:54.850-07:00Reversul<br />
Nu ma deranjeaza tortura , ma consterneaza zadarnicia acesteia , as patimi cu drag in orice secunda daca i s-ar aroga caznei utilul , suferinta ar fi abrogata de caracteristica folositoare .Chinului i se atribuie sens peiorativ din pricina sterilitatii , divinitatea are in prim-plan interesul macabru de extorcare , il priveaza pe individ de neant , il pacaleste cu dogme ce-i releva simulacrul sublimului , il imbie la goliciunea sperantei ; daca ar fi existat vreo zeitate chinul s-ar fi transpus in placere iar extazul ar fi similarul reusitei , s-ar volatiliza paradoxul . Ce poate fi mai perfid pe acest pamant daca nu existenta insasi ? Esti asuprit de propria constiinta , involuntar te mutilezi gandindu-te la neant si la uzurparea religiilor .Tot ce intreprinde omul e sortit esecului , fiece actiune reprezinta ofranda pentru neant , jertfa mortii . Individul cizelat ar fi acela care reuseste sa-si intemniteze orice gand in starea treaza , fara luari de pozitii , caci sa nu gandesti ii este interzis oricui . Somnul este aidoma mortii , multi sunt de acord cu asta , dar nu doar prin prisma uitarii caci uitarea nu si-ar avea rost fara tovarasia mintii mute , este imperios ca uitarea sa apartina prezentului , nu trecutului , corelata cu starpirea oricarei activitati fie ea fizica sau mentala . Nebunia ma impinge sa actionez in diferite moduri , ratiunea imi releva inutilitatea oricarei manifestari, sa vrei si sa nu-ti doresti simultan. Progenitura se naste cu dorinta pentru minciuna , damnat e scepticul , chin etern datorat privarii dreptului primordial pentru iluzia fericirii benefica existentei .Omul are nevoie de zeitati altminteri adevarul nonexistentei l-ar damna la jelania vacuitatii . Scepticismul reprezinta hegemonia caznei neintrerupte , insul foloseste convingeri nascocite drept colac de salvare ce are ca impact abolirea irealului . Certitudinile sunt falsuri grosolane, dar care sunt favorabile momentelor de respiro. Imi urasc natura sceptica , ii dusmanesc pe creduli , ei nu cunosc amarul absolut , supliciul omniprezent , ce viata mirifica as fi putut trai la umbra vreunei divinitati , vreunui idol . Am esuat in autosugestie, traiesc drama celui care-si doreste minciuna dand chix de fiecare data in drumul spre indobitocire . Ma alina gandul mortii , ce blestem ar fi fost nemurirea , imi regasesc linistea ori de cate ori ma gandesc la ea , nestemata detasarii . M-as nimici, dar ma urasc atat de intens incat consider ca merit tot supliciul , schingiuirea imi confera senzatia de razbunare . Nu ma pot erija nici in om, nici in animal, sunt hibridul saturat de metehne . Gandul mortii ma tine-n viata , ma odihneste , ma pune la adapost , imi alunga orice stare emotionala , revin la hegemonia scepticismul rational , raman in compania individului abrutizat , caci toate eforturile militeaza pentru indiferenta.<br />
<br />
Spectator la damnarea vietii ... e desuet sa mai suferi, toti ceilalti o fac in diferite moduri din varii motive, suferinta este intaia ineptie, sa fie acest gand convertirea la entuziasm ? cel putin starea de angoasa s-a transformat in scarba profunda din pricina banalitatii. Priviti inutilitatea vietii si implicit a oricarei trairi, supliciul nu-ti aroga caracteristica insolita. Le doresc tuturor fericirea, nu din prisma binefacerii ci a interesului. Nu cazna este oprelistea fericirii ci mediocritatea suferintei, sa te privesti raportandu-te la restul cu ochi rai, sa te complaci in van si monotonie. Perimata este existenta in balciul terestru, adevarul absolut incert corelat cu scarba pentru lipsa originalitatii intre indivizi si idei. Ce e viata daca nu cruciada pornita impotriva deja vu-ului ? sapte miliarde de alienati nu suporta zadarnicia, pseudo-predicatori ofera solutii aidoma ghicitului in sfincter . Matrafoxati naivi iti reamintesc handicapul scepticismului si incapacitatea de adaptare la simulacru. Cauti pe parcursul anilor calea indobitocirii, complexul interogatiilor te imobilizeaza in nelinistea delirului. Nu stii ce vrei, mai grav este ca nu stii daca vrei, traiesti cu stari conflictuale coexistente. Asteparile se reduc la trecerea timpului, nimicirea e unica dorinta, ramai acolitul dualitatii . Ceilalti pot cel mult sa te plictiseasca, niciun om, niciun viciu, nicio activitate sociala, niciun adjuvant, nimic care sa-ti domine constiinta, toate acestea par diluate si-n supradozaj . De la cruzime fata de propria persoana ajungi la ridiculizare sfarsind in melancolie. N-as fi vrut sa aflu : Frivolitatea este multumirea insasi, ignoranta-i chintesenta tolerabilului . Sa proferezi injurii intregului ca mai apoi sa deschizi ochii pentru abis denota paroxismul caznei neintrerupte , ajungi sa nu te mai intrebi de ce vietuiesti, ci de ce nu sfarsesti. Fie ca-mi deplang natura, fie ca ridiculizez existenta rezultatul este acelasi, durerea manifestarii se iveste indiferent de abordare.<br />
<br />
Rad had, rememorez habotnicia de odinioara cand aprofundam ortodoxia , pelerinaje, discutii cu profesori in teologie, dopaj constat cu invataturi inepte cum ar fi nobletea divina si alte nestemate alterate . Sunt de acord cu mine in proportie de cincizeci la suta, cum l-as putea confirma pe X? orice doctrina este o iapa stearpa, un avort spontan, o masturbare ce are ca surogat nimbul in detrimentul vulvei. Certitudinea denota inferioritate, handicap rational, stagnare, intemnitare, lasitate, alienare; din acest punct de vedere nu exista nicio diferenta intre crestin si ateu, ma scarbesc ambii in egala masura, cu atat mai mult extremismul si ostilitatea lor pentru contradictie. Acum inteleg de ce sunt scepticii cei mai huliti, omul poate tolera minciuna, dar nu-si poate stapani invidia nascuta din neputinta in fata independentei caci incertitudinea reprezinta reevaluarea perpetua nu cufundarea-n confort . La randul meu, in momente de ratacire datorate antitezei, ii dusmanesc pe devotati, nimic nu este mai natural ca insatisfactia pentru propria persoana. Cunoasterea este insasi utopia indispensabila refugiului, medicatia placebo. Cate milenii mai trebuie sacrificate pentru ca omenirea , in special falsii dascali, sa inteleaga fundamentul ratiunii ? Faptul ca unuia ii este pertinenta o anumita teza in diferite momente din timp si spatiu nu-i ofera dreptul de persecutie prin dogme asupra celorlalti. Polemica isi are rost doar la nivel individual, istoria poate fi reprezentata cu succes de un singur cuvant: risipa. Pana-n prezent convingerea a ramas soclul umanitatii, repulsia dezvoltarii, nu a lasat loc nici macar regresului care ar fi putut schimba macazul .Vorbim de evolutie, de emancipare, cand bipedul a ramas la stadiul de troglodit, antropologia un nonsens. Universul prea putin exploatat ne subliniaza ciclicitatea, pe cale de consecinta omul este imuabilul razvratit . Mai putem vorbi de haos si liber arbitru? ne mai putem raporta la expansiunea universului, la relativitatea acestuia? ne intoarcem la originea nimicniciei si obarsia himerelor; din nou repetitivitate , nimic nu este mai chinuitor decat acest invariabil sacaitor. Inventia duce la o alta inventie,nu la revelatie, am incredere si-n savant ca intr-o pereche de izmene rupte. Refularea nu denota eliberare ci adaptare la un moment dat, reconciliere si implicit supravietuire , o nerozie. Intelepciunea desavarsita poate fi atinsa doar in apatie. Cu cat lecturezi mai mult cu atat iti dai seama cat esti de dobitoc, stima de sine scade simtitor . Orice eminenta infatuata imi dezvaluie exact opusul, siguranta afisata de initiat denota incapacitate de intelegere, inconstienta, coma profunda; si nevertebrata poate fi ingamfata.Singura arta veridica este gasirea unui scop, chiar si-n aceasta deziluzie, dar asta inseamna capitulare,supunere, cu exceptia unui numar restrans de invidizi restul au ramas la vatra in compania certitudinii. Ca sa-ti poti atribui un crez, ca sa fii partinitor iti este necesar complexul de inferioritate, nu urasc pe nimeni si nimic atat de intens incat sa ma inham la o doctrina in defavoarea unuia sau altuia, vrajmasia acolitilor nu e lupta mea.<br />
<br />
P.S. Raman propriul meu stapan.<br />
<br />
<br />Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-21445733104002154192015-11-10T13:35:00.000-08:002017-06-11T23:55:24.290-07:00MoralitateaMecanismul propriu de gandire propulseaza intrebarea " imi este util ? " , nu-mi pun problema moralitatii caci orice virtute daca nu-mi este de folos o traduc ca fiind nula . Moralitatea , etica , binele , raul , frumosul , uratul etc sunt termeni abstracti care nu spun nimic si care, pe cale de consecinta, starnesc echivocul . Ambiguitatea unor astfel de terminologii umbresc ratiunea ducand la actiuni cu rezultat nescontat , orbecairea in confuzie . Un exemplu clasic ar fi cel de invatare , avem nevoie de esec pentru progres , avem nevoie de rau caci el reprezinta solutia corecta , benefica evolutiei , raul aparent poate fi transformat in bine prin insusirea lui in detrimentul dezaprobarii , anularea dualitatii cu ajutorul utilului . Utilitatea la randul ei este perceptie individuala , profitul insului in raport cu nevoia curenta , utilitatea si perceptia acesteia pot fi negative sau pozitive neavand vreo importanta in raport cu scopul , mecanismul judecatii are in vedere telul si folosirea prezentului privandu-l de bine si rau , i se atribuie viitorul (scopul) , prezentul ramanand doar unealta practica pentru finalitate . Relativitatea foloseste perceptia pentru a-i insusi unei actiuni binele sau raul caci fatetele acestor doi termeni pot fi manipulati in fel si chip , o emotie negativa pare la prima vedere un chin , alchimia relativitatii poate transforma situatia in creativitate sau in inutilitate , asta depinde de viziunea individului in cauza , daca acesta va prefera termenii bine , rau , moral , etic s.a.m.d in detrimentul utilitatii va pieri in incapacitatea de exploatare urmand o repetitie a momentelor ce vor conduce ulterior la capitulare . Nu te poti ghida dupa principii neclare sperand in succesul lor , caci orice bine si rau isi modifica forma in functie de scop . Deducem intr-un final ca moralitatea (nihilista, kantiana, crestina etc.) nu este gresita sau corecta ci inexistenta , aceasta este desfiintata de tel . Existenta omului este dirijata de succes in diferite forme , morala reprezinta cu succes esecul practic . Etica este tolerata in forma teoretica atat timp cat aceasta nu intra in conflict cu dorinta de triumfare ce domina subconstientul fiecaruia dintre noi , in practica aceasta nu exista . In spatele moralei aparente troneaza interesul pentru reusita . Virtutea germineaza paradoxul , interesul abroga incertitudinea .Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-9457642976898069492015-09-28T01:59:00.000-07:002016-04-06T00:23:47.618-07:00Sindromul - eu am dreptate -Cel care-si da dreptate isi saboteaza ratiunea, la baza unei judecati corecte sta opozitia dialectica. Dorinta omului de a-si insusi certitudini il face orb, prin aceasta el traieste cu angoasa antinomiei, se cutremura la gandul ca tot ce-l directioneaza poate fi contrazis, astfel apare nelinistea care denota rezultatul refuzului de a judeca, de a analiza; a crede inseamna a trai cu frica, certitudinea atesta groaza. Frica generata de incapacitatea omului de a accepta relativitatea dovedeste refuzul individului pentru liniste. Majoritatea isi doreste o viata tihnita neintelegand ca tocmai certitudinile ii conduc la starea anxioasa in care se complac. Perceptia la scara globala este a doua certitudine dupa cea a mortii, insa la nivelul individual aceasta perceptie se transforma-n relativitate fiind realitatea si adevarul subiectiv al persoanei in cauza. Pare oarecum absurd dar perceptia poate juca rolul unei certitudini pentru relativitate si tot ea se anuleaza la nivel individual. Luand in considerare perceptia subiectiva pe care o are X, certitudinea acestuia asupra lui orice, adevarul/realitatea lui si incapacitatea de utilizare a scepticismului ii produce starea de ingrijoare, emotia de care nu are nevoie. Refuza sa se contrazica crezand in pacea certitudinilor , traieste intr-o liniste aparenta sau cel mult vremelnica, i se dovedeste utila pana-n punctul in care o alta idee sau o situatie de viata ii pune la indoiala judecata fixista. Se mai poate intampla ca acesta sa nu-si renege judecata dand vina tocmai pe crezurile lui, se complace intr-o stare bolnavicioasa care nu poate avea un rezultat constructiv, pur si simplu refuza adevarul care-i bate-n usa de frica relativitatii care nici pe departe nu este daunatoare si care nu contravine moralei sanatoase (tel) .<br />
Totul se poate rezuma la atat: sindromul eu am dreptate, boala principala a omenirii care reduce la tacere ratiunea desavarsita si care diminueaza orice tip de evolutie daca nu cumva o starpeste din frageda pruncie.<br />
<br />
Obiectivismul este alcatuit din subiectivism corelat cu antinomia, el se anuleaza aidoma scepticismului. Un adevar absolut care sa inglobeze , sa uneasca totul este inexistent atat in teorie cat si in practica,nfie ca vorbim de metafizica sau stiinta.<br />
Concluzia e simpla: Si adevarul este tot o plasmuire , putem fi siguri de nimic .<br />
<br />
Imi vine-n minte Kant, e genial, nu contest asta, dar pana si el a fost infrant de iluzia adevarului, a incercat si reconcilierea dragostei cu ratiunea, si-a anulat logica . Este absurd sa nascocesti metodologia prielnica unui presupus adevar. Ca sa afirmi existenta adevarului trebuie mai intai sa-l cunosti, doar hazardul poate sa-l devoaleze.Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-62286163834088632392015-08-28T12:44:00.000-07:002016-03-31T06:58:51.195-07:00PunctSinguratatea e modul prin care iti practici independenta si regenerarea, ar mai putea fi antrenamentul instinctiv al mortii, al nimicului de dupa. Sa fie singuratatea unica realitate? se va impotrivi cu adevarat la nivel global ciurucurilor iluzorii? sa reprezinte ea adevarul desavarsit, irefutabil si infailibil? il avem in fata dar nu-i dam crezare? s-a intins in van pe parcursul mileniilor cautarea omenirii? adevarul absolut a fost aici de la inceput iar noi n-am putut vedea padurea de copaci? s-a cufundat lumea intr-o autosugestie himerica a revelatiilor? pana la urma si sufletul este doar un cuvant, o emotie botezata prin litere. Cat de plauzibile pot fi senzatiile generate de creierul uman? sunt acestea betesugul principal al orbirii? Gresim cand punem mai presus de orice emotiile (ex. frica de necunoscut), trairile launtrice? totul e cu dus si intors, viata o pierdere de vreme si o ratacire care se imparte intre crezuri iluzorii denumite fals certitudini si cautari in zadar. Ma tot gandesc la o metoda prin care sa ma pacalesc, sa ma agat de o himera, cum ma voi putea atasa de fals? Intr-un timp m-am legat de persoane si teorii, am incercat sa le dau crezare, n-am putut sa-mi duc lucrarea la final. Nu am izbutit sa asimilez pe termen lung decat necredinta si neincrederea in toti si-n toate.<br />
<br />
Toate teoriile au ca rezultat comun nimicul. Sa fi inteles ignorantul in subconstient inutilitatea cautarii? sa reprezinte el inteligenta in forma pura iar "cercetatorul" sa fie individul nascut sanatos asemenea ignorantului dar care-si imbolnaveste sanatatea mintala printr-o cautare anevoioasa care duce nicaieri? accepta ignorantul orice doar pentru a nu-si pierde luciditatea, refuza el insanitatea prin fantezia crezurilor? este el constient in subconstient de neantul care ne guverneaza viata? se minte nestiutorul intr-un mod sanatos si benefic existentei fizice? sa fie metafizica un soi de cancer cerebral?<br />
Tragi ca boul la plug pentru nimic, fara rezultat. Moartea va pune capat simulacrului pe care-l traim insa conceptul nimicului va dainui vesnic, el persista in existenta si in nonexistenta, e dualitatea care coexista. Nimicul a creat paradoxul, pluralismul, polemica etc... tot ce se observa sau se simte sunt doar consecintele lui. El a fost de la inceput aici , el este geneza .<br />
<br />
Conchid: Cerceteaza nimicul sau traieste-l .<br />
<br />Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-44743361889103336092015-08-16T11:07:00.000-07:002017-06-11T23:33:36.409-07:00Dragostea adulterina si manipularea femininaAs vrea sa fiu indragostit dar fara sa simt, sau cel putin sa fie o iubire atenuata, ameliorata. Imi doresc imposibilul: echilibru intre dragoste si ratiune, asta denota nebunie in cea mai pura forma. Binecuvantat e psihopatul caci el nu cunoaste decat voluptatea interesului, mi-as dori areori sa fiu daca nu psihopat macar egocentric, sunt constient ca orice lupta dusa cu natura fiintei are ca rezultat esecul lamentabil. Cel mai indicat e sa iubesti pastrand o distanta suficienta pentru a nu-ti sufoca judecata, cand iti apropii muierea prea mult aceasta inevitabil preia controlul asupra ta, devii catelul care latra dar nu musca, oita directionata cu ciomagul sentimentalismelor, dintr-un ins cu oaresce directii devii un naufragiat privat de speranta rationamentului. Incep sa apreciez cocotele, ele renunta la orice tip de dominatie asupra barbatului , isi satisfac nevoia fiziologica fara sa constranga, sunt sincere, nu iau in considerare planul pe termen lung care implica imblanzirea si totodata manevrarea individului, termenul de curva atribuit unei dame de companie mi se pare impropriu. "Ea" poate trai sub doua aspecte: irational/sentimental sau ostil; profesionista nu abuzeaza de nicio caracteristica. Femeia are darul de extorcare, cu sau fara voia ei, prin natura ei, iti manipuleaza ratiunea prin sentimentalisme, aceasta tehnica i-ar fi inabordabila oricarui demiurg, inclin sa spun ca este mai mult decat surogatul raului , iti suspenda dreptul la liber arbitru, te anuleaza, te transforma intr-un animal salbatic bine dresat, iti rapeste pana si instinctul de revolta nu doar ratiunea. In acest caz tot ce poate face barbatul e sa utilizeze adulterul, acesta ii ofera o alta perspectiva, un alt unghi de a privi lucrurile. Adulterul este raspunsul instinctiv al hamului atarnat de grumazul barbatului, va exista intotdeauna riscul ca animalul salbatic din captivitate sa muste, infidelitatea este un pericol iminent pentru orice femeie si totodata sanatos ratiunii masculine. Barbatul este instrumentul uneia pentru a-si arata suprematia in fata alteia. Adulterul resusciteaza ratiunea, el reprezinta anticorpul intuitiv drept raspuns la mrejele muierii, intuitia ratiunii, raspunsul subconstientului la manipularea maladiva. Monogamia nu poate fi decat obstructia cunoasterii.<br />
<br />
Posesivitatea femeii asupra barbatului este mult mai apriga decat viceversa, gelozia barbatului se evidentiaza deoarece el reactioneaza instinctiv, primar, natural, lipsit de falsitate. Femeia pe de alta parte utilizeaza victimizarea si exacerbarea emotiilor, abuzeaza de posesie in asa fel incat necuvantatorul de langa ea se simte ulterior vinovat, dator sa-si impace calaul, cioclul judecatii corecte. Daca ar predomina fidelitatea conjugala, astazi lumea ar fi condusa de muier , o lume irationala, incapabila de orice evolutie, un spital de psihiatrie in aer liber, haos si delir.<br />
Adulterul e biruinta barbatului in fata manipularii feminine, i se anuleaza munca de sisif practicata 24 din 7 al carei scop este satisfacerea morbida pentru putere. Craiesele se urasc intre ele mai mult decat o fac barbatii, acestia fiind brutali in sinceritate, deci mai loiali si mai statornici in orice prietenie. De ce se dusmanesc intre ele? Fiecare zana vede intr-o alta femeie imperatorul muncii de subjugare, orice contact al barbatului cu o alta femeie in afara de cea stabila ii provoaca celei din urma anxietate doar gandindu-se cum atentia milogului de langa ea ii este distrasa, se ingrozeste gandindu-se ca tot ce a incropit ea in timp poate fi distrus de o alta femeie, caci cine leaga are puterea sa si dezlege, in cazul de fata o alta dama; e ca si cum America ar ataca Belarusul . Femeile sunt asemenea microbilor de pe maini, se devoreaza reciproc.<br />
<br />
Orice femela isi doreste pe termen lung un mascul cu instinct umbrit, constientizeaza faptul ca ratiunea nu este un impediment in numarul ei de dresura ci instinctul. Barbatul cu reflexul neconditionat diminuat este partenerul potrivit pentru casatorie, caci adulterul in cazul acestuia este oarecum departe iar femeia isi poate satisface aviditatea posesiei pe termen lung cu un risc infim in ceea ce priveste insuccesul dresajului. In urma infididelitatii femeia nu considera ca ai inselat-o ci ca a fost infranta de o alta, se vede nevoita sa-si imbunateasca metodele de manipulare. Adulterul se produce adeseori cu o prietena, cu o amica a acesteia, durerea infrangerii este antipodul triumfului celeilalte, isi arata astfel dominatia/suprematia asupra celeilalte, nu exista feministe, conceptul acesta este absurd aidoma dublei personalitati .<br />
<br />
Dragostea: exterminarea ratiunii , adulterul resusciteaza ratiunea. Dragostea si credinta nu incuviinteaza judecata .<br />
<br />
<br />
Reiterez ce a spus Cioran: Gratia femeii tempereaza tragedia barbatului .<br />
Dar cu ce pret? cu desfiintarea ratiunii, inca o dovada a chinului, nu-ti este permis sa acumulezi ceva fara a renunta la altceva, permisa ne este concesia, nu reconcilierea. E cumplit sa alegi intre iubire si judecata, traiesti intr-o nemultumire perpetua, constientizarea acestui fapt anuleaza temperarea de care vorbeste EC, ameliorarea ratiunii se transpune de fapt intr-un alt chin, nu exista un refugiu al durerii, nu poti fugi niciunde. Fericirea nu exista , e doar un concept mediocru, un crez ca toate celelalte , o perceptie superficiala, este un nonsens sa cauti fericirea asa cum este aberant sa te increzi intr-un singur adevar care sa insumeze totul. Fericirea reprezinta tranzitul intre doua suferinte . Gandire: masochism. Majoritatea fuge de durere, deci majoritatea este inepta. Fundamental, intre un amorezat in plin teatru operativ si un psihopat nu exista nicio diferenta, ambii cauta satisfactia, senzatia, emotia -scopul universal valabil al larvelor demente-. Satisfactia, oh... acest experiment pavlovian la scara globala. Cred in viitorul omenirii, cred in scindarea omului de necugetatoarele cuvantatoare. Le sunt profund recunoscator celorlati, mi-au fost de folos, amorul propriu s-a dezvoltat direct proportional cu interactiunea sociala, deci cu ipocrizia umanoizilor; a fost tratamentul ambulatoriu impotriva nevrozei (eu vs. eu), mi-au creat cadrul necesar trecerii de la mizantropie etica la mizantropie. Mi-au oferit oportunitatea constructiva a exilului din idealism. Autoproclamatii iubitori ai omului sunt la fel goi si lipsiti de iubire ca si mizantropii etici. Cei care nu poseda o cantitate semnificativa de narcisism sunt pustiitii vietii, ahtiati si direct interesati de umplerea vacuitatii interioare; neconditionatul invocat de acestia reflecta perfect natura profitoare, ceata sarlatanilor ipocriti. Doi amorezati vor sa daruiasca si sa primeasca, dar ce-si pot oferi unul altuia cand amandoi sunt doua puturi secate? Nimic sau iluzia ceva-ului. Singurul tip de iubire real tine de amorul propriu, restul sunt himere (proiectii idealiste) si necesitati conditionate (biochimic). Nu te poti iubi decat urandu-i pe ceilalti; singura iubire reala si intangibila tine de amorul propriu, iubirea unei alte persoane reprezinta ura de sine, fuga intru iluzie.<br />
<br />
<br />Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-48776019163360554812015-08-02T07:07:00.000-07:002017-05-08T00:59:09.449-07:00Goana majoritatii*** Intr-o lume sufocata de invatatori neincrederea in oameni te scuteste de indoctrinari ,<br />
ratiunea sa-ti fie idol. ***<br />
<br />
Cioran a fost invins de crezul ameliorarii si al reconcilierii, imi starneste un soi de mila, a fost un sceptic irational, toata viata s-a chinuit sa creada, judecata i-a fost umbrita de sentimente si trairi launtrice. Suferinta este direct proportionala cu speranta, aceasta defineste forma optimismului camuflat. Cioran nu s-a impacat nici cu Dumnezeu, nici cu natura sceptica, nici cu nimicnicia; cand ma gandesc la Cioran imi vin in minte bocitoarele de la sate: Nu te sui pe masa, aoleu, cui ne lasi tu taica, ai cui ramanem? A citit hectare de biblioteci, asta e clar,dar... Trebuie sa cugeti mai mult decat lecturezi, altfel denaturezi sinele, ceilalti vor detine monopolul asupra constiintei tale. O zi de lectura trebuie insotita de alte doua zile analitice.<br />
Nietzsche s-a sinucis prin convingeri, supraomul cu certitudini, histrionul de serviciu, discipolul lui "Zacusca", amurgul idolilor, dar pana la tocanita.<br />
Kant a fost derutat de propria logica , metode de incercare si gasire a nimicului , al unui adevar inchipuit si necunoscut, concesia ratiunii cu dragostea, ingenuncheat de groaza nimicniciei, incapabil sa suporte constient neantul.<br />
<br />
In genere metafizicienii au fugit de zadarnicie, asta ii uneste, spaima pentru relativitate si neant, inteleg perfect dorinta lor de a se minti, eu am practicat-o un timp fara rezultat. Toti au avut o aviditate pentru epatare, in subconstient trona dorinta de diferentiere, nu au observat acest fapt, asta le-a provocat orbirea, incapabili de autocritica, propovaduitorii erorilor. Daca fiecare ar privi in el insusi ar avea doar cuvinte de lauda la adresa celorlalti; aceasta este autocritica. Scepticismul: zero crezuri, zero certitudini, zero convingeri etc. Sa fii sceptic si in privinta acestui concept. Nu esti supraom daca negi sau respingi, esti supraom daca accepti toate probabilitatile si mai presus de orice accepti ca doar tu te poti ajuta. Toata filosofia este fixista aidoma dogmelor religioase, o ejaculare precoce, scepticismul a murit la nastere odata cu Pyrrhon si Timon. Este o lume orbita de crezuri , oameni "vanjosi" care nu cred in niciun zeu dar au nevoie de altfel de crezuri ca sa vietuiasca, slabaturile pamantului, sleitii convingerilor. Crezi in ceva ? atunci esti credincios, ratiunea este antipodul oricarei certitudini. Dezaxati cred in menirea nimicului, in depasirea conditiei de muritor, o rutina devotata sindromului "eu am dreptate", mii de ani de existenta conflictuala nefolositoare. Ratiunea pura are indreptata atentia catre situatie, context, nu spre emotie. Ea devine absoluta in lipsa sentimentelor si a crezurilor, se scalda in antiteza la plus un grad celsius. Omenirea: o gloata de indoctrinati supusi. Pe de alta parte, ah, cat de greu imi este sa recunosc hiba ratiunii... Uneori trebuie sa simti ca sa intelegi.<br />
<br />
<br />
<br />Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-9056108044802497922015-07-31T10:26:00.000-07:002016-04-06T04:29:19.987-07:00LinisteaRaul ti se pare o binecuvantare, dorintele nu-si mai au rostul, ai atins perfectiunea cu toate imperfectiunile, n-ai nevoie de nimic in plus. Iti place aici, nu-ti mai doresti calatorii. Esti lucid si te intrebi daca nu cumva te-ai imbolnavit mintal, ti se pare imposibila aceasta stare, in prima faza nu o accepti pt. a evita eventualele deceptii. Ai vrea sa-ti traiesti restul zilelor in felul asta, esti in stare sa faci pact cu oricine pt. a pastra senzatia .<br />
Linistea a fost efemera, privesti in trecut cu nostalgie, nu conteaza ca nu o mai ai, te bucuri doar gandindu-te ca ai avut bafta de a o intalni.<br />
<div>
<br />
<br />
Sa le incerci pe toate si sa nu ti se potriveasca nimic denota decaderea infinita spre nicaieri, mi-am trait existenta in echilibru si-n extreme, mi-am dorit fiece tip de metamorfoza, mi-am cautat stapani, am ajuns in punctul in care si suferinta si-a pierdut intensitatea. Esential este sa stii ce ti se potriveste, nu ce-ti doresti. Cand supliciul isi pierde vivacitatea traiesti abandonul absolut, nu mai ai nimic, vietuiesti corect si insuportabil, izbanda mentalului asupra emotiei nu poate fi decat limita durerii impracticabile. Privarea de suferinta persecuta mai profund decat prezenta acesteia. Tot ce-ti doresti sunt ravagiile in viata ta si-n a altora doar pentru a te simti viu. Abnegatia pentru suferinta evidentiaza linistea ca fiind potrivnica trairilor si implicit vietii. Odininoara mi-am dorit binele, acum provoc raul pentru resuscitare si adoptie. Nu-mi este accesibil nici progresul, nici regresul, traiesc sterilitatea desavarsita. Tot ce mi-am dorit a fost orisice tranzitie, sa speri ani in sir la convertire si la renegarea eului releva incompententa independetei, carcera mintii. Sunt incompatibil cu fiinta umana, am decazut fara sa raman jos, m-am inaltat ca ulterior sa revin in punctul mort. Forta te instraineaza de propria persoana, ajungi sa te privesti ca pe un necunoscut intr-o delasare completa, tanjesti dupa orice fel de traire interioara. Dupa o viata zbuciumata in introspectii ajungi umanoid si-n mijlocul celor mai fierbinti evenimente. Cand nu ai la ce sa renunti, cand nu ai niciun om, personaj, entitate in jur care sa-ti poata oferi o oaresce excitatie mentala, cand nu mai ai aspiratii exersezi conflictul doar pentru a te simti om. Ce am vrut am devenit, ce mi-am dorit nu mi-a priit, mi-am dorit gresit; n-as fi vrut succesul. Mintea-mi este tiranica, spiritul candid, pe cine sa aleg? Tradarea apare in lipsa secretelor, cand nu mai avem ce descoperi la celalalt (ego/ alter ego si nu numai). Cand egocentrismul, amorul propriu, lipseste cu desavarsire dam fuga in asocierile diverselor conceptii si personulitati , gonim bezmetici catre confirmarile altora cand in noi zace plenitudinea. Cine este devotatul daca nu propriul sau denigrator? Orbecit-am dupa necunoscut sfarsind in dezgustul plictisului oferit de toti ceilalti, aghiotantii plasmuirilor. Candva aveam nevoie de acalmie, acum nu o mai suport. Viata fara emotie ar trebui curmata.<br />
<br />
P.S. Existenta este facila, alegerile sunt cumplite. Cel care nu are de ales se poate considera implinit.</div>
Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2921207761442191313.post-89903773723386100062015-07-17T09:03:00.000-07:002019-01-14T15:47:49.866-08:00...<br />
<i style="font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif;">Nu cred în nimic, dar iau în considerare totul. (desfiintarea anularii scepticismului)</i><br />
<br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-style: italic;">Habitatul supraomului</span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i> rezidă</i></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif; font-style: italic;"> in scepticism, nu in certitudine .</span><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> Dragostea pentru teoretizare și mizantropia, chiar și mizantropia etică, sunt unul și același lucru. </span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Tot ce este paradoxal este real.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Abstractul e triumful salutar al minţii.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Alege-</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">ţ</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">i </span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">ţ</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">elul care </span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">î</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">ti va satisface succesul si esecul deopotriv</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">ă</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">, astfel vei fi fericit.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Nimic nu prevesteşte adevărul, totul e maculatură.</span></i><br />
<br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Ma autoproclam mercenar fara</span></i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>ă </i></span><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">cauz</span></i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>ă</i></span><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> si beneficii.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">A fi mandru de calitatile pe care le posezi nu inseamna altceva decat autosuficienta, retard mintal.</i><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;"><br /></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Aşteptarea este instrumentul de măsură al dragostei.</span></i><br />
<br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Convingerea: refuzul de a gândi </span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">ş</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">i, binen</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">ţ</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">eles, de a suferi.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Morala ia na</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">ş</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">tere c</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">â</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">nd interesele coincid.</span></i><br />
<br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i> Fără rațiune totul este fragil. </i></span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Să fii tu însuţi îţi aduce împăcarea cu propria persoană, dar nu şi cu ceilalţi. Ori te iubesti pe tine, ori pe ceilalti.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Scepticismul nu îţi îngăduie nici să mori, nici să trăieşti, doar să suferi.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Depresia e boala optimiştilor, un pesimist veridic niciodată nu va fi surprins de abis.</span></i><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;"> </i><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i> </i></span><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Inutilitatea vieţii se traduce prin neputinţa omului de a revela adevărul.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Nădejdea în orice precede suferinţa.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Nu-mi descrie adevărul, nimeni nu l-a văzut.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"></span></i><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">Toți milogii sunt viguroși sub oblăduirea convingerilor. </i><br />
<div>
<br /></div>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Gândesc doar pentru un somn bun, căci emoţiile năvălesc când raţiunea e mută.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Trăim neantul complex .</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Să nu crezi în nimic înseamnă să fii pregătit pentru orice.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Nu sunt anti ceva, dar îi iubesc pe cei care sunt contra majorităţii.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">La baza oricărei greşeli stă emoţia.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Cercetează nimicul sau trăieşte-l.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Omul tolerează onestitatea atât timp cât aceasta este pertinentă interesului propriu.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Îi este facil raţiunii să stăvilească suferinţa, dar îi este infinit mai greu să refuze fericirea vremelnică.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Ateismul este rezultatul fanatismului religios, dogmaticii îşi blamează propria creaţie.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Cel care ajunge involuntar în singurătate suferă, cel care o alege se bucură.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Liniştea este letargia intelectului.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Cunoasterea: o alta scuz</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">ă</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> care sa justifice vicisitudinea nimicniciei.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Orice nevoie este o slăbiciune.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>Intâia imbecilititate: asocierea vietii cu ceilalti indivizi.</i></span><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Mersul la psiholog este aidoma spovedaniei: nici nu strică, dar nici nu ajută.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Doar distrugerea este fezabil</span></i><i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">ă.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Împlinirea visului reprezintă declicul plictisului.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Regretul întruchipează autodistrugerea, iar uitarea lui reprezintă recidiva.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Viaţa e o partidă de amor cu văduva neagră.</span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> Mă fascinează arta, nu înțeleg nimic din ea. </span></i><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span></i>
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Nu avortul e crima, ci condamnarea pruncului la un trai auster.</span></i><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br />Aruncaţi cărţile de tarot, prohodul e viitorul.</i></span><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br />Binele şi răul stârnesc echivocul , orişice poate fi util sau nefolositor.</span></i><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i><i>Nu-ţi plânge de milă când eşti abandonat , bucură-te de independenţa căpătată .</i></span><br />
<i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><br /></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Dragostea şi credinţa nu încuviinţează judecata.</span></i><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>Conștientizarea nimicniciei transpune fiece acțiune în ispășire . </i></span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i> </i></span><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">Scepticismul reprezintă independenţa desăvârşită .</i><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>Comuniunea cu Dumnezeu: proiec</i></span><i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">ţ</i><i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">ia afectului in iluzie.</i><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>Nu iubesc oamenii pentru ca n-am nevoie de ei, dar nici nu-i urasc pentru ca-mi</i></span><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">sunt indiferenti.</i><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i> N-am cunoscut oameni, am cunoscut umanoizi programați biologic ahtiați după reacții chimice, gata să ucidă orice gând, vorbă, faptă opozabilă cu nevoia lor chimică. Am văzut firescul emoțiilor glorificat, absurdul ridicat la rang de absolut și miracol. </i></span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>Ratiunea mi-e demiurg, muză si obsesie.</i></span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>Fără antinomie raţiunea rămâne simulacru .</i></span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>Orice apreciere îţi gâdilă orgoliul şi-ţi insultă inteligenţă.</i></span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>Totul e contradictie.</i></span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span>
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>Larve/creduli: nihilisti, kantieni, agnostici, hindusi, budisti, crestini, islamisti etc.</i></span><br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i><br /></i></span>
<br />
<span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><i>Chinul: exercițiu de forță </i></span><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">Deznădejdea: tihnă prin capitulare temporară </i><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">Imposibilitatea: șansa infimă </i><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">Idealism/Materialism: posibilități </i><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">Sensul vieții: curiozitate </i><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">Limitări: cu excepția morții, nimic. </i><br />
<i style="font-family: georgia, "times new roman", serif;">Uniune: îndoială </i>Alexandru Vinteahttp://www.blogger.com/profile/05101002860777895798noreply@blogger.com