In cautarea absolutului ceilalti devin neimportanti, contemplezi albul peretilor, nonculoarea favorita smintitilor, in timp ce-ti descoperi neintemeiata existenta, totusi aceasta vietuire fara aspiratie este cea corecta, ea fiind luciditatea desavarsita in absolutul improbabil. Nu stiu nimic, nu posed nimic, dar asta nu ma condamna la patetism, prefer oricand un macac in defavoarea cunoscatorului tulburat de banalitatea sentimentalismelor. Faptul ca nu stiu nu-mi aroga dreptul pentru minciuna, dar nici nu-mi da dreptul sa ma cufund in vacarmul starilor febrile. Nu poti deslusi tainele vanului decat atunci cand intelegi zadarnicia suferintei; nelinistea vacuitatii este la fel de absurda ca si abandonarea ratiunii in aparenta, cea dintai fiind explicabila prin retorica proprie.Periplul se datoreaza in totalitate scopului ce-si are geneza in nu stiu. Constientizarea suferintei inutile duce ulterior la interogatia care pune capat oricarei cautari: De ce-mi trebuie un tel ca sa traiesc? vointa abolita; nu stiu duce la scop, scopul la speranta, speranta la deziluzie si implicit la cazna. De ce-mi trebuie un tel ca sa traiesc ? doar de dragul maimutarelii in masochism ? Durerea excita, nu ne vom debarasa niciodata de placerea maladiva hormonala.
Ca un paradox, omul se naste cu virusul anti-neant (ii putem spune la fel de bine si vointa), scopul ar putea fi exterminarea lui ducand ulterior la desfiintarea telului, o existenta nascuta din nimic al carei benefic antidot sa ne readuca la chintesenta vidului; acceptarea fiind medicatia si totodata scopul care odata indeplinit se volatilizeaza definitiv. Dominatia indoielii te perplexeaza-n de ce-ul chinului, tot ce se afla pare, iar tot ce este verosimil nu prezinta certitudinea fiintarii, de ce sa te maltratezi? pseudo-existenta triumfa prin farsa supliciului. Nu gasesc rationament prin care sa explic utilitatea suferintei in nimicnicie, m-am inglodat in cel mai salutar mod posibil. De ce sa fiu torturat de ireal? un nonsens; este valabil pentru orice vicisitudine. Agentul patologic anti-nimicnicie indoctrineaza prin scopuri si teorii, astfel ajungem incapabili de a trai ceea ce este sau nu este exact asa cum este. Manevrati constant de malaria anti-neant aceasta fecundeaza-n gazda debilitatea mintala ce tinde catre nonsensuri spirituale, materiale, sociale etc. Dam prea multa importanta goliciunii, ne erodam fara finalitate, ne complacem in tampire, cautam absurditati, ne imbuibam cu planuri si strategii halucinatorii, aspiratii improbabile, vointe sterile, orbiti de vedeniile certitudinii dam nastere cautarii idealului inexistent. Omul trebuie sa ramana muritor in defavoarea muribundului cutremurat de indoiala, cand individul nu va mai cauta ceva-ul incredintarii atunci va trai in superioritate fata de primitivul actual.
