Suntem guvernati de trei planuri: divinitate, convingere de alta natura si adevar improbabil nedescoperit.
O sa fac referire la posibilul adevar ascuns.
Ma tin in viata intrebarile, nu-mi doresc adevarul chiar daca asta pretind, ce m-as face dupa?
nu mi-ar mai ramane nicio motivatie pentru fiintare, sunt magarul pacalit cu morcovul, constient si satisfacut cu nu stiu-ul etern. Probabil, adevarul dezvaluit ne-ar trimite pe toti in groapa, unii ca mine s-ar nimici din lipsa motivatiei, ceilalti, credulii, ar delira spasmodic invartindu-se in cerc pana la epuizare ca in final sa cada rapusi de perplexitate. Nu cunoastem adevarul pentru ca nimeni nu si l-a dorit cu ardoare, groaza pentru necunoscut ramane caracteristica primordiala, toate celelalte sunt derivate. Despre infailibilul presupus stiu un singur lucru, acesta desfiinteaza instinctul de conservare, necunoasterea lui e insasi viata. Suntem cu totii ignoranti, cel mult semidocti, dar in viata; tristetile sau bucuriile fiind irelevante. Reveriile generate de lipsa adevarului ne leaga de teluric, absolutul fiind moartea insasi. Nu-mi doresc victoria, aceasta inspaimanta, devoalarea adevarului mi-ar abroga scepticismul, amorul propriu s-ar disipa, m-as simti asemea infantului caruia i s-au furat jucariile, as imbratisa splinul fara voia mea, totusi, splinul ofera acces la frivolitate, nu pare defectuos per ansamblu. Imi doresc neadevarul, acesta este adevarul, absenta incontestabilului dezvaluie idealismul. Tot ce sper este ca adevarul sa reziste asalturilor metafizice si stiintifice; renunt la adevar pentru vicisitudinea existentei. Nu este placerea morbida pentru suferinta dragostea suprema pentru scamatoria vietii? amorezat profund de conjunctia dar si de toate ororile ei nu mai accepti nimic in viata ta. De-am sti adevarul am deveni subit trisori, nestiindu-l ne manifestam natural in varietate, necunoasterea lui ne face intr-o oare care masura sinceri. Insuportabila-i existenta fara indoieli, providenta ofera monotonia eterna, dintre rai si iad optez pentru Pamant. De ce sa aspiram doar la bine sau doar la rau? Contradictia este antipodul anostului. Incep sa exclud tot mai mult divinitatea, nu concep ca oriunde te-ai afla dupa moarte nu-ti este ingaduit contrastul, antagonismul, echilibrul. Despotici zei au fost nascociti, viata de apoi un extremism desavarsit. Dumnezeu nu exista ori a fost perceput gresit, nu cred intr-un demiurg care-ti suspenda liberul arbitru prin moarte mergand pe pricipiul cine nu este cu noi este impotriva noastra, un astfel de tiran trebuie anihilat odata cu dogmele lui, o zeitate umanista posibil sa ma fi induplecat. Sansele de a revela adevarul ar creste considerabil daca majoritatea nu ar fi preocupata cu striptease-ul monahal si sarutul francez practicat cu fresca bisericii. Pamantul tolereaza opozitia, aici e lumea perfecta, n-am nevoie de un alt habitat. Aici poti fi oricum, binenteles, cu repercursiunile aferente, asta-i plenitudinea, frumusetea extremelor, mediul propice orisice-ului. Habitatul terestru ne ofera totul, iar noi vrem infimul doctrinelor. Providenta si sublim, contradictie in termeni, succesul ar fi esecul total. Terra ne ofera diversitate, orice alt mediu ne ofera tiranie prin subiectivism. Nu vreau sa fiu intr-un fel, vreau sa fiu in toate felurile; cunoasterea deplina. Omul tanjeste dupa dominatie si acumulare, cum se face ca oricat de mult si-ar satisface cele doua nevoi ramane la fel de nefericit? cheia nefasta rezida intr-un singur cuvant: concesie, la asta se rezuma intreaga existenta. Orice victorie vine cu esecul aferent, orice plus este insotit de un minus, orice lucru dobandit atrage pierderi. Legatura dintre om si divinitate este perfida de asemenea, te inalti daca renunti la tine, te mantuiesti doar prin renegarea eului, traiesti viata eterna aparant buna fara sa fii tu, asta ne dezvaluie faptul ca altcineva vietuieste in binele promis... o prostitutie mascata, pe cale de consecinta toti cei din paradis sunt cocote cu veleitati aristocrate, mi-ar fi placut sa fie sincere si asumate, ipocrizie si-n cer ca si pe pamant, amin? Huleste-te, abandoneaza-te ca sa te iubeasca Domnul, asta in timp ce se uziteaza iubirea pana la voma. Dumnezeu a fost scos la inaintare pentru a ne dezvalui frumosul terestru si perfectiunea acestuia prin dezacorduri. Nu este direct reprezentata voluptatea de zicala "Fii tu"? Fii tu, aici si acum, s-ar putea sa fie unica oportunitate. Infinitatea posibilitatilor exalta spiritul, convingerea il ingroapa. In scepticism e loc pentru toata lumea, acesta nu face discriminari, n-are relevanta cum gandesti, important este ca o faci, nu judeca, nu da sentinte, nu minte, nu indoctrineaza, nu accepta, nu refuza. Viata este asisderea scepticismului, ai totul neinsusindu-ti nimic. Scepticismul defineste relativitatea si viceversa, groaza tiranilor, fanaticilor, extremistilor, servilismului, umilului. Dupa milenii de conflict, tranzitie, naluci inca prezente, niciun presupus adevar, nicio zeitate nu l-a cotropit, a fost este si probabil va dainui vesnic, intangibil, infailibil, viabil, calaul "adevarurilor", cioclul ipocriziei, groparul himerelor. In fata scepticismului zeitatile sunt neputincioase. Ce este liberul arbitru daca nu indoiala? Perfectiunea consta in diversitatea paradoxala.Toleranta existentei actuale pentru diversitate reflecta perfectiunea, celelalte lumi promise devoaleaza unilateralismul. Aici poti fi oricum; chintesenta fiintarii. Nu ma incred in ce vad, aud, simt sau gandesc, doar in antinomie. Ratiunea poate fi la fel de inselatoare ca emotia, este o arta sa o folosesti corespunzator, aceasta capodopera poarta numele de indoiala, cei mai multi au luat-o pe cai gresite din dorinta de a-si insusi certitudinea germinata de scopul goanei de nimicnicie. Adevarul absolut este irefutabil, stiinta nu este cu nimic mai presus de restul (Einstein vs. Newton). Revelarea adevarului ar desfiinta perfectiunea contradictiilor, opozitiilor.
Omul fara Dumnezeu este un animal rational, spune alienatul.
- Da?! Dar fara ratiune ramane doar animal.
Ratiunea ii este data omului pentru rescrierea subconstientului indoctrinat.
P.S. Nu exista libertate in convingere.
