Dupa mii de zbateri zadarnice realizezi inexistenta liberului arbitru, tot ce-ti mai ramane este asteptarea sfarsitului. Soarta fiecaruia este petleciuita de la rau inceput, schimbarea fiind utopia ce da nastere conflictului idealist, de aici rezultand incompatibilitatea omului cu sinele. Dorinta nu reprezinta altceva decat aspiratia iluzorie intru schimbare, frustrarea mama ce-si are obarsia in resentimentul pana la ultima suflare. Intoleranta de sine a condus individul la idealismul pur teoretic , morala. Este vadit ca tot ce intreprinde omul este in contrast cu natura sa, neputand tolera fiinta individualista nascoceste o virtute de plan secund pozitionand-o in prim plan eludand normalul, daca si-ar fi acceptat firescu' bipedul n-ar mai fi ajuns la conflictul virtutilor. Omul moral este propriul sau dusman, intaiul. Aspiratia catre sublim? o amagire, un esec practic lamentabil ascuns dupa cuvinte si estetica. Ipocrizia umana se reflecta desavarsit in atitudinea individului in fata imoralului excluzandu-se din cauza, accepta obscurul propriu doar indirect, orice urma de adevar il transforma subit intr-un nihilist fara bagare de seama, veleitatile acestuia pentru morala ramanand conceptie speculativa Omul se naste neant tinzand intreaga lui existenta catre morala impracticabila care nu este altceva decat goana de propria goliciune, se precipita sa-si renege natura fara succes; nefericirea primordiala. Schimbarea ar trebui inlocuita cu acceptarea. Imoralul exista doar in contrapondere cu firescul, renegarea fiintei printr-un idealism nascut din negare a nimicniciei, dezavuarea vidului existential, aspira la alchimia neantului dezvoltand paradoxuri etice. Prin intoleranta firii proprii, omul, a pornit la angoasa paradoxurilor sfarsind intr-un conflict implacabil cu el si cu ceilalti, idealism halucinatoriu si anorexic, capabil sa manifeste doar distrugere, acest lucru se evidentiaza perfect in sangele varsat in decursul istoriei prin propovaduitorii moralei. Reconcilierea cu divinitatea sau cu orice alt soi de invatatura "pozitiva" propaga macelul. Nihilismul nu este o solutie, acesta face opozitie cu iluzia zamislind noi simulacre, asa cum inventia a dus la noi inventii in detrimentul vreunei revelatii, asa si, negarea ramane sterila. In decursul veacurilor constiintei i-a fost inoculata prin diverse cai ideea ca omul trebuie sa tinda catre ceva, nimic mai fals, individul este deja ce trebuie sa fie, tot ce trebuie sa faca este sa nu mai orbecaiasca dupa absurditati indepardandu-se de sine. Nihilismul este doar riposta impotriva moralistilor, trebuie tratata cauza si nu blamat efectul, daca nu s-ar fi dat nastere moralei iluzorii nici conflictul general n-ar fi fost de actualitate, ce-i drept, n-ar mai fi existat contrastul, deci ar fi fost totul plictis, poate de aici a plecat tot delirul eticii, sau poate scarbit de privarea caracteristicii insolite X s-a gandit sa fie mai cu mot, cine stie...
Poate unii n-au suportat paradoxul iar ceilalti monotonia, pana si relativitatea este un concept superficial. Nimic nu este absolut, totul e contradictie invariabila, doar adevarul ar putea anihila imuabila contradictie, doar el ar desfiinta definitivul opozitiei.
