Singuratatea e modul prin care iti practici independenta si regenerarea, ar mai putea fi antrenamentul instinctiv al mortii, al nimicului de dupa. Sa fie singuratatea unica realitate? se va impotrivi cu adevarat la nivel global ciurucurilor iluzorii? sa reprezinte ea adevarul desavarsit, irefutabil si infailibil? il avem in fata dar nu-i dam crezare? s-a intins in van pe parcursul mileniilor cautarea omenirii? adevarul absolut a fost aici de la inceput iar noi n-am putut vedea padurea de copaci? s-a cufundat lumea intr-o autosugestie himerica a revelatiilor? pana la urma si sufletul este doar un cuvant, o emotie botezata prin litere. Cat de plauzibile pot fi senzatiile generate de creierul uman? sunt acestea betesugul principal al orbirii? Gresim cand punem mai presus de orice emotiile (ex. frica de necunoscut), trairile launtrice? totul e cu dus si intors, viata o pierdere de vreme si o ratacire care se imparte intre crezuri iluzorii denumite fals certitudini si cautari in zadar. Ma tot gandesc la o metoda prin care sa ma pacalesc, sa ma agat de o himera, cum ma voi putea atasa de fals? Intr-un timp m-am legat de persoane si teorii, am incercat sa le dau crezare, n-am putut sa-mi duc lucrarea la final. Nu am izbutit sa asimilez pe termen lung decat necredinta si neincrederea in toti si-n toate.
Toate teoriile au ca rezultat comun nimicul. Sa fi inteles ignorantul in subconstient inutilitatea cautarii? sa reprezinte el inteligenta in forma pura iar "cercetatorul" sa fie individul nascut sanatos asemenea ignorantului dar care-si imbolnaveste sanatatea mintala printr-o cautare anevoioasa care duce nicaieri? accepta ignorantul orice doar pentru a nu-si pierde luciditatea, refuza el insanitatea prin fantezia crezurilor? este el constient in subconstient de neantul care ne guverneaza viata? se minte nestiutorul intr-un mod sanatos si benefic existentei fizice? sa fie metafizica un soi de cancer cerebral?
Tragi ca boul la plug pentru nimic, fara rezultat. Moartea va pune capat simulacrului pe care-l traim insa conceptul nimicului va dainui vesnic, el persista in existenta si in nonexistenta, e dualitatea care coexista. Nimicul a creat paradoxul, pluralismul, polemica etc... tot ce se observa sau se simte sunt doar consecintele lui. El a fost de la inceput aici , el este geneza .
Conchid: Cerceteaza nimicul sau traieste-l .
