vineri, 17 iulie 2015

...

Nu cred în nimic, dar iau în considerare totul.  (anularea desfiintarii scepticismului)

Habitatul supraomului rezida in scepticism , nu in certitudine .

 Dragostea pentru teoretizare și mizantropia, chiar și mizantropia etică, sunt unul și același lucru. 

Tot ce este paradoxal este real.

Abstractul e triumful salutar al minţii.

Alege-ţţelul care îti va satisface succesul si esecul deopotrivă, astfel vei fi fericit.

Nimic nu prevesteşte adevărul, totul e maculatură.


Ma autoproclam mercenar fara cauza si beneficii.

A fi mandru de calitatile pe care le posezi nu inseamna altceva decat autosuficienta, retard mintal.

Aşteptarea este instrumentul de măsură al dragostei.

Convingerea: refuzul de a gândi şi, binenţeles, de a suferi.

Morala ia naştere când interesele coincid.

Să fii tu însuţi îţi aduce împăcarea cu propria persoană, dar nu şi cu ceilalţi. Ori te iubesti pe tine, ori pe ceilalti.


Scepticismul nu îţi îngăduie nici să mori, nici să trăieşti, doar să suferi.


Depresia e boala optimiştilor, un pesimist veridic niciodată nu va fi surprins de abis.


Inutilitatea vieţii se traduce prin neputinţa omului de a revela adevărul.


Nădejdea în orice precede suferinţa.


Nu-mi descrie adevărul, nimeni nu l-a văzut.


Toti milogii sunt vigurosi sub obladuirea convingerilor.

Gândesc doar pentru un somn bun, căci emoţiile năvălesc când raţiunea e mută.

Trăim neantul complex .


Să nu crezi în nimic înseamnă să fii pregătit pentru orice.


Nu sunt anti ceva, dar îi iubesc pe cei care sunt contra majorităţii.


La baza oricărei greşeli stă emoţia.


Cercetează nimicul sau trăieşte-l.

Omul tolerează onestitatea atât timp cât aceasta este pertinentă interesului propriu.


Îi este facil raţiunii să stăvilească suferinţa, dar îi este infinit mai greu să refuze fericirea vremelnică.


Ateismul este rezultatul fanatismului religios, dogmaticii îşi blamează propria creaţie.


Cel care ajunge involuntar în singurătate suferă, cel care o alege se bucură.


Liniştea e letargia intelectului.


Cunoasterea: o alta scuză care sa justifice vicisitudinea nimicniciei.

Orice nevoie este o slăbiciune.


Intâia imbecilititate: asocierea vietii cu ceilalti indivizi.

Mersul la psiholog este aidoma spovedaniei: nici nu strică, dar nici nu ajută.


Doar distrugerea este fezabilă.

Împlinirea visului reprezintă declicul plictisului.


Generalul cartaginez este prezent, victoria este irelevanta.

Regretul întruchipează autodistrugerea, iar uitarea lui reprezintă recidiva.


Viaţa e o partidă de amor cu văduva neagră.


 Mă fascinează arta, nu înțeleg nimic din ea. 

Nu avortul e crima, ci condamnarea pruncului la un trai auster.

Aruncaţi cărţile de tarot, prohodul e viitorul.


Binele şi răul stârnesc echivocul , orişice poate fi util sau nefolositor.


Nu-ţi plânge de milă când eşti abandonat , bucură-te de independenţa căpătată .


Dragostea şi credinţa nu încuviinţează judecata.


Constientizarea nimicniciei transpune fiece actiune in ispasire .  


Scepticismul reprezintă independenţa desăvârşită .

Comuniunea cu Dumnezeu: proiecţia afectului in iluzie.

Nu iubesc oamenii pentru ca n-am nevoie de ei, dar nici nu-i urasc pentru ca-mi
sunt indiferenti. N-am cunoscut oameni, am cunoscut umanoizi programați biologic ahtiați după reacții chimice, gata să ucidă orice gând, vorbă, faptă opozabilă cu nevoia lor chimică. Am văzut firescul emoțiilor glorificat, absurdul ridicat la rang de absolut și miracol. 

Ratiunea mi-e demiurg, muză si obsesie.

Fără antinomie raţiunea rămâne simulacru .

Orice apreciere îţi gâdilă orgoliul şi-ţi insultă inteligenţă.

Totul e contradictie.

Larve/creduli: nihilisti, kantieni, agnostici, hindusi, budisti, crestini, islamisti etc.

Oamenii care se tem de rau sunt oamenii care se tem de riposta.