De ce-ul ultim

         In cautarea absolutului ceilalti devin neimportanti, contemplezi albul peretilor, nonculoarea favorita smintitilor, in timp ce-ti descoperi neintemeiata existenta, totusi aceasta vietuire fara aspiratie este cea corecta, ea fiind luciditatea desavarsita in absolutul improbabil.  Nu stiu nimic, nu posed nimic, dar asta nu ma condamna la patetism, prefer oricand un macac in defavoarea cunoscatorului tulburat de banalitatea sentimentalismelor. Faptul ca nu stiu nu-mi aroga dreptul pentru minciuna, dar nici nu-mi da dreptul sa ma cufund in vacarmul starilor febrile. Nu poti deslusi tainele vanului decat atunci cand intelegi zadarnicia suferintei; nelinistea vacuitatii este la fel de absurda ca si abandonarea ratiunii in aparenta, cea dintai fiind explicabila prin retorica proprie.Periplul se datoreaza in totalitate scopului ce-si are geneza in nu stiu. Constientizarea suferintei inutile duce ulterior la interogatia care pune capat oricarei cautari: De ce-mi trebuie un tel ca sa traiesc? vointa abolita; nu stiu duce la scop, scopul la speranta, speranta la deziluzie si implicit la cazna. De ce-mi trebuie un tel ca sa traiesc ? doar de dragul maimutarelii in masochism ?  Durerea excita, nu ne vom debarasa niciodata de placerea maladiva hormonala.
          Ca un paradox, omul se naste cu virusul anti-neant (ii putem spune la fel de bine si vointa), scopul ar putea fi exterminarea lui ducand ulterior la desfiintarea telului, o existenta nascuta din nimic al carei benefic antidot sa ne readuca la chintesenta vidului; acceptarea fiind medicatia si totodata scopul care odata indeplinit se volatilizeaza definitiv. Dominatia indoielii te perplexeaza-n de ce-ul chinului, tot ce se afla pare, iar tot ce este verosimil nu prezinta certitudinea fiintarii, de ce sa te maltratezi? pseudo-existenta triumfa prin farsa supliciului. Nu gasesc rationament prin care sa explic utilitatea suferintei in nimicnicie, m-am inglodat in cel mai salutar mod posibil. De ce sa fiu torturat de ireal? un nonsens; este valabil pentru orice vicisitudine. Agentul patologic anti-nimicnicie indoctrineaza prin scopuri si teorii, astfel ajungem incapabili de a trai ceea ce este sau nu este exact asa cum este. Manevrati constant de malaria anti-neant aceasta fecundeaza-n gazda debilitatea mintala ce tinde catre nonsensuri spirituale, materiale, sociale etc. Dam prea multa importanta goliciunii, ne erodam fara finalitate, ne complacem in tampire, cautam absurditati, ne imbuibam cu planuri si strategii halucinatorii, aspiratii improbabile, vointe sterile, orbiti de vedeniile certitudinii dam nastere cautarii idealului inexistent. Omul trebuie sa ramana muritor in defavoarea muribundului cutremurat de indoiala, cand individul nu va mai cauta ceva-ul incredintarii atunci va trai in superioritate fata de primitivul actual.

Reversul

       Nu ma deranjeaza tortura , ma consterneaza zadarnicia acesteia , as patimi cu drag in orice secunda daca i s-ar aroga caznei utilul , suferinta ar fi abrogata de caracteristica folositoare .Chinului i se atribuie sens peiorativ din pricina sterilitatii , divinitatea are in prim-plan interesul macabru de extorcare , il priveaza pe individ de neant , il pacaleste cu dogme ce-i releva simulacrul sublimului , il imbie la goliciunea sperantei ; daca ar fi existat vreo zeitate chinul s-ar fi transpus in placere iar extazul ar fi similarul reusitei , s-ar volatiliza paradoxul . Ce poate fi mai perfid pe acest pamant daca nu existenta insasi ? Esti asuprit de propria constiinta , involuntar te mutilezi gandindu-te la neant si la uzurparea religiilor .Tot ce intreprinde omul e sortit esecului , fiece actiune reprezinta ofranda pentru neant , jertfa mortii . Individul cizelat ar fi acela care reuseste sa-si intemniteze orice gand in starea treaza , fara luari de pozitii , caci sa nu gandesti ii este interzis oricui . Somnul este aidoma mortii , multi sunt de acord cu asta , dar nu doar prin prisma uitarii caci uitarea nu si-ar avea rost fara tovarasia mintii mute , este imperios ca uitarea sa apartina prezentului , nu trecutului , corelata cu starpirea oricarei activitati fie ea fizica sau mentala . Nebunia ma impinge sa actionez in diferite moduri , ratiunea imi releva inutilitatea oricarei manifestari, sa vrei si sa nu-ti doresti simultan. Progenitura se naste cu dorinta pentru minciuna , damnat e scepticul , chin etern datorat privarii dreptului primordial pentru iluzia fericirii benefica existentei .Omul are nevoie de zeitati altminteri adevarul nonexistentei l-ar damna la jelania vacuitatii . Scepticismul reprezinta hegemonia caznei neintrerupte , insul foloseste convingeri nascocite drept colac de salvare ce are ca impact abolirea irealului . Certitudinile sunt falsuri grosolane, dar care sunt favorabile momentelor de respiro. Imi urasc natura sceptica , ii dusmanesc pe creduli , ei nu cunosc amarul absolut  , supliciul omniprezent , ce viata mirifica as fi putut trai la umbra vreunei divinitati , vreunui idol .  Am esuat in autosugestie, traiesc drama celui care-si doreste minciuna dand chix de fiecare data in drumul spre indobitocire . Ma alina gandul mortii , ce blestem ar fi fost nemurirea , imi regasesc linistea ori de cate ori ma gandesc la ea , nestemata detasarii . M-as nimici, dar ma urasc atat de intens incat consider ca merit tot supliciul ,  schingiuirea imi confera senzatia de razbunare . Nu ma pot erija nici in om, nici in animal, sunt hibridul saturat de metehne . Gandul mortii ma tine-n viata , ma odihneste , ma pune la adapost , imi alunga orice stare emotionala , revin la hegemonia  scepticismul rational , raman in compania individului abrutizat , caci toate eforturile  militeaza pentru indiferenta.

          Spectator la damnarea vietii ... e desuet sa mai suferi, toti ceilalti o fac in diferite moduri din varii motive, suferinta este intaia ineptie, sa fie acest gand convertirea la entuziasm ? cel putin starea de angoasa s-a transformat in scarba profunda din pricina banalitatii. Priviti inutilitatea vietii si implicit a oricarei trairi, supliciul nu-ti aroga caracteristica insolita. Le doresc tuturor fericirea, nu din prisma binefacerii ci a interesului. Nu cazna este oprelistea fericirii ci mediocritatea suferintei, sa te privesti raportandu-te la restul cu ochi rai, sa te complaci in van si monotonie. Perimata este existenta in balciul terestru, adevarul absolut incert corelat cu scarba pentru lipsa originalitatii intre indivizi si idei. Ce e viata daca nu cruciada pornita impotriva deja vu-ului ? sapte miliarde de alienati nu suporta zadarnicia, pseudo-predicatori ofera solutii aidoma ghicitului in sfincter . Matrafoxati naivi iti reamintesc handicapul scepticismului si incapacitatea de adaptare la simulacru. Cauti pe parcursul anilor calea indobitocirii, complexul interogatiilor te imobilizeaza in nelinistea delirului. Nu stii ce vrei, mai grav este ca nu stii daca vrei, traiesti cu stari conflictuale coexistente. Asteparile se reduc la trecerea timpului, nimicirea e unica dorinta, ramai acolitul dualitatii . Ceilalti pot cel mult sa te plictiseasca, niciun om, niciun viciu, nicio activitate sociala, niciun adjuvant, nimic care sa-ti domine constiinta, toate acestea par diluate si-n supradozaj . De la cruzime fata de propria persoana ajungi la ridiculizare sfarsind in melancolie. N-as fi vrut sa aflu : Frivolitatea este multumirea insasi, ignoranta-i chintesenta tolerabilului . Sa proferezi injurii intregului ca mai apoi sa deschizi ochii pentru abis denota paroxismul caznei neintrerupte , ajungi sa nu te mai intrebi de ce vietuiesti, ci de ce nu sfarsesti. Fie ca-mi deplang natura, fie ca ridiculizez existenta rezultatul este acelasi, durerea manifestarii se iveste indiferent de abordare.

          Rad had, rememorez  habotnicia de odinioara cand aprofundam ortodoxia , pelerinaje, discutii cu profesori in teologie, dopaj constat cu invataturi inepte cum ar fi nobletea divina si alte nestemate alterate . Sunt de acord cu mine in proportie de cincizeci la suta, cum l-as putea confirma pe X? orice doctrina este o iapa stearpa, un avort spontan, o masturbare ce are ca surogat nimbul in detrimentul vulvei. Certitudinea denota inferioritate, handicap rational, stagnare, intemnitare, lasitate, alienare; din acest punct de vedere nu exista nicio diferenta intre crestin si ateu, ma scarbesc ambii in egala masura, cu atat mai mult extremismul si ostilitatea lor pentru contradictie. Acum inteleg de ce sunt scepticii cei mai huliti, omul poate tolera minciuna, dar nu-si poate stapani invidia nascuta din neputinta in fata independentei caci incertitudinea reprezinta reevaluarea perpetua nu cufundarea-n confort . La randul meu, in momente de ratacire datorate antitezei, ii dusmanesc pe devotati, nimic nu este mai natural ca insatisfactia pentru propria persoana. Cunoasterea este insasi utopia indispensabila refugiului, medicatia placebo. Cate milenii mai trebuie sacrificate pentru ca omenirea , in special falsii dascali, sa inteleaga fundamentul ratiunii ? Faptul ca unuia ii este pertinenta o anumita teza in diferite momente din timp si spatiu nu-i ofera dreptul de persecutie prin dogme asupra celorlalti. Polemica isi are rost doar la nivel individual, istoria poate fi reprezentata cu succes de un singur cuvant: risipa. Pana-n prezent convingerea a ramas soclul umanitatii, repulsia dezvoltarii, nu a lasat loc nici macar regresului care ar fi putut schimba macazul .Vorbim de evolutie, de emancipare,  cand bipedul a ramas la stadiul de troglodit, antropologia un nonsens. Universul prea putin exploatat ne subliniaza ciclicitatea, pe cale de consecinta omul este imuabilul razvratit . Mai putem vorbi de haos si liber arbitru? ne mai putem raporta la expansiunea universului, la relativitatea acestuia? ne intoarcem la originea nimicniciei si obarsia himerelor; din nou repetitivitate , nimic nu este mai chinuitor decat acest invariabil sacaitor. Inventia duce la o alta inventie,nu la revelatie, am incredere si-n savant ca intr-o pereche de izmene rupte. Refularea nu denota eliberare ci adaptare la un moment dat, reconciliere si implicit supravietuire , o nerozie. Intelepciunea desavarsita poate fi atinsa doar in apatie. Cu cat lecturezi mai mult cu atat iti dai seama cat esti de dobitoc, stima de sine scade simtitor . Orice eminenta infatuata imi dezvaluie exact opusul, siguranta afisata de initiat denota incapacitate de intelegere, inconstienta, coma profunda; si nevertebrata poate fi ingamfata.Singura arta veridica este gasirea unui scop, chiar si-n aceasta deziluzie, dar asta inseamna capitulare,supunere, cu exceptia unui numar restrans de invidizi restul au ramas la vatra in compania certitudinii. Ca sa-ti poti atribui un crez, ca sa fii partinitor iti este necesar complexul de inferioritate, nu urasc pe nimeni si nimic atat de intens incat sa ma inham la o doctrina in defavoarea unuia sau altuia, vrajmasia acolitilor nu e lupta mea.

P.S. Raman propriul meu stapan.